Depozitarea mărfurilor

In sistemul logistic al firmei, depozitarea marfurilor include un ansamblu de activitati de sustinere, care ajuta la indeplinirea obiectivelor de servire a clientilor.

1. EVOLUTIA CONCEPTULUI DE DEPOZITARE

Conceptul de depozitare s-a modificat substantial pe parcursul secolului XX. Initial, depozitarea a fost considerate o asctivitate necesara, dar generatoare de costuri, in procesul distributiei. In prima jumatate a secolului, perspective asupra depozitarii, in domeniul conceptual si practice, a fost caracterizata de urmatoarele aspecte:

a) caracterul static: rolul depozitului consta in pastrearea marfurilor.Materiile prime, materialele si produsele finite erau mentinute o durata indelungata, pana cand erau solicitate de clienti. Functia depozitului era de a asigura concordanta,sub aspect temporal, dintre cerere si oferta.

b) necorelarea cu alte activitati logistice: atentia utilizatorilor de spatii de depozitare era focalizata numai asupra costurilor generate de acest domeniu de activitate.

c) preocuparile limitate pentru cresterea eficacitatii: eforturile de imbunatatire a eficacitatii activitatilor erau orientate prioritar spre productie.Crearea depozitelor conditiona succesul firmei pe piata, dar ameliorarea operatiunilor din interiorul depozitului nu era privita ca o necesitate.

d) accentual pe resursele umane: intrucat forta de munca era o resursa necostisitoare, depozitarea presupunea realizarea manuala a majoritatii covarsitoare a activitatilor. Incarcarea si descarcarea marfurilor, manipularea lor in interiorul depozitelor erau realizate manual.

Dupa cel de al II-lea razboi mondial, mutatiile din domeniul productiei si distributiei au avut ca efect o noua atitudine fata de depozitarea marfurilor.Scaderea nivelului stocurilor necesare a determinat reanalizarea numarului depozitelor utilizate de producatori . Au aparut depozitele regionale care permiteau acoperirea unei arii teritoriale extinse. Unii producatori care dispuneau de mai multe unitati de fabricatie, distribuite pe o arie teritoriala ampla, au aplicat conceptual de depozit localizat strategic.

Comertul cu amanuntul a fost marcat in anii ’80 , de crearea depozitelor de distributie centrale, ale marilor detailisti. Producatorii livrau comenzi de dimensiuni mari depozitelor centrale ale detailistilor, fara a mai fi necesar sa dispuna de spatii proprii de depozitare, pentru livrarea directa la unitatile locale din lanturile detailiste. De la depozitele centrale, marfurile erau livrate la magazine.

In anii ’60 si ’70, specialistii in domeniul depozitarii au pus accentul pe necesitatea promovarii tehnologiilor noi, pentru imbunatatirea operatiunilor desfasurate.

Depozitarea marfurilor se va modifica in viitor, sub influenta mutatiilor din domeniul relatiilor cu furnizorii, al productiei si al distributiei. Noile tehnologii informationale dobandesc o importanta critica pentru domeniul depozitarii.