Design Organizațional

În lumea de astãzi, designul organizaţional este o activitate de zi cu zi, în curs de desfãşurare şi este o provocare pentru a gestiona un nivel global de întreprindere sau o mica echipã de lucru.

Globalizarea, concurenţa la nivel mondial, dereglementarea şi cele mai noi tehnologii în curs de desfăşurare, conduc reevaluarea organizatiei. Se cunosc mai multe forme de design organizaţional: virtuale, de învăţare, modulare, celulare, reţele, alianţe.

Noile forme de organizare concureazã cu vechile forme de organizare a eficienţei şi eficacitãţii. Totuşi, principiile fundamentale de design stau la baza oricãrei organizaţii care funcţionează bine.

Organizaţiile necesita inca un design formal. Obiectivele fundamentale ale designului sunt:

-Care sunt obiectivele noastre?

-Care sunt principalele sarcini?

-Cine şi ce decizii ia?

-Care este structura de comunicare?

-Care este structura stimulenta?

Pentru a adresa provocarea de a concepe o organizaţie vom adopta o viziune multieventualã. Bazatã pe un numãr mare de cercetare, aceastã viziune spune cã designul organizational trebuie sa fie bazat pe un context special şi în continuare, descrierea contextului trebuie sã aibã character multidimensional, incluzând ambele componente: umane şi structurale.

Componentele structurale ale designului organizaţional include obiectivele, strategiile şi structura organizaţiilor. Componentele umane include procesele de lucru, oamenii, coordonare şi control, precum şi mecanisme de încurajmare. Împreunã, aceste douã componente, furnizeazã o abordare holisticã provocãrii designului organizational.

Designul organizaţional implicã douã probleme fundamentale:

-Cum se împarte o sarcina a întregii organizaţii, în sarcini mai mici atribuite în subunitãţi;

-Cum trebuie coordonate micile sarcini, în aşa fel încât sã fie eficiente în realizarea sarcinii principale sau obiectivelor organizaţiei.

Ca o completare putem spune ca sarcinile mici trebuie definite şi aranjate în aşa fel încât sa poatã fi coordonate efectiv.

Designul organizaţional este un proces executiv, care include atât modificãrile de rutinã, cât şi modificãrile la scarã mai mare. Ne vom adresa formelor dinamice ale designului, incluzând managementul inadaptabil, atât pentru modificãrile de rutinã cât şi pentru cele la scarã mai mare, în contextual designului organizaţional.

Problema de bazã, este crearea unui design organizaţional care sã se încadreze perfect în organizaţie prin capacitatea proprie de prelucrare a informaţiilor.

Galbraith (1973,1974) spunea în lucrarea sa: “the greater the uncertainty of the task, the greater the amount of information that has to be processed between decision makers”. Incertitudinea poate apãrea din tehnologia firmei şi din mediul acesteia de afaceri, în care firma opereazã, precum şi alte surse.

Astfel, organizaţiile se confruntã cu un tradeoff: pot, de altfel, sa reduca necesitatea de prelucrare a informaţiilor sau sã creascã capacitatea de procesare a acestora (Galbraith 1974). Acestea sunt doua opţiuni manageriale.

Prima opţiune este reducerea necesarului de procesare de informaţii al organizaţiei, prin creşterea resurselor lipsite de energie. A doua opţiune este creşterea capacitãţii de procesare a informaţiilor, a organizaţiei.