Impozitul pe Profit

IMPOZITUL PE PROFIT

1 SISTEMUL IMPOZITELOR DIRECTE ÎN ROMÂNIA

Economia moderna este caracterizata de fenomenul cresterii mai rapide a necesarului de resurse decât a posibilitatilor de procurare a acestora. Resursele au caracter nelimitat, în timp ce cererea de resurse prezinta o accentuata tendinta de crestere.

Un rol deosebit îl au resursele financiare. Acestea reprezinta totalitatea mijloacelor banesti necesare realizarii obiectivelor economice si sociale într-un interval de timp determinat. Resursele financiare publice includ resursele administratiei de stat centrale si locale, resursele asigurarilor sociale de stat si resursele institutiilor publice cu caracter autonom.

Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile sau averea unei persoane fizice sau juridice la dispozitia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice.7 Aceasta prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil si fara contra prestatie directa din partea statului.

Impozitele sunt prin contributia lor legala si destinatia lor clasica o sarcina contributiva normala pe care cetateanul o suporta fata de stat, în vederea îndestularii nevoilor reclamate de existenta statului si pentru realizarea conditiilor de dezvoltare a societatii. Impozitul are un caracter unilateral ca o consecinta a suveranitatii statului.

Pe lânga impozite, taxele sunt o categorie de venituri bugetare cu evolutie multiforma în toate orânduirile de stat. Taxele, în general, sunt venituri bugetare care se realizeaza ca plati datorate de persoane ce beneficiaza de anumite servicii sau activitati ale unor organe de stat.8

Specialistii atrag atentia asupra unor limite ale utilizarii impozitului în scopuri economice si anume:

- pericolul ca amploarea prelevarilor obligatorii sa paralizeze initiativele;

- riscul, în unele cazuri, al afectarii competitivitatii internationale a întreprinderilor;

- complicarea controlului si favorizarea fenomenului de frauda sau evaziune fiscala;

existenta organizarii unei gestiuni fiscale la nivelul întreprinderii presupune necesitatea crearii unui sistem informational care sa gestioneze multimea regulilor fiscale privind identificarea în întregime a materiei impozabile, evaluarea, baza de calcul, cota de impozitare, termenul de plata, facilitatile si penalitatile fiscale în cazul neachitarii la termenele stabilite a impozitelor, taxelor sau contribuabililor. Un asemenea sistem trebui sa corespunda preventiv si asigurator la drepturile si obligatiile fiscale, precum si la sanctiunile aferente abaterilor si la norme. Acest demers de cautare si asigurare a securitatii în raporturile juridice, constituie cerinta de baza a gestiunii fiscale. Din aceasta perspectiva întreprinderea trebuie sa respecte cu strictete principiile, regulile si normele prevazute de dreptul fiscal evitându-si în acest mod sanctiunile si penalitatile fiscale care într-o economie de piata pot fi devastatoare pentru orice întreprindere indiferent cât de consolidata ar fi ea.

CLASIFICAREA IMPOZITELOR

În practica financiara se întâlneste o diversitate de impozite care se deosebesc nu numai ca forma ci si în ceea ce priveste continutul lor. Pentru a sesiza mai usor caracteristicile diferitelor categorii de impozite pe plan economic, social si politic, este necesara gruparea acestora pe baza unor criterii stiintifice menite sa scoata în evidenta varietatea si particularitatile acestora, criterii dintre care pot fi considerate mai importante: