Misiunea de Audit

Noţiunea de misiune îşi are originile în latinescul „Mittere” care înseamnă „a trimite”. Prin urmare prin misiune de audit intern, în accepţiunea noastră, se înţelege o funcţie temporară şi determinată prin care o structură de autoritate (Direcţia Audit Intern) îşi investeşte reprezentanţii pentru a duce la îndeplinire anumite obiective fixate.

Funcţia este temporară deoarece funcţia permanentă de audit intern se compune dintr-o succesiune neîntreruptă de misiuni de audit intern.

Domeniul de aplicare al unei misiuni de audit este definit de două dimensiuni: obiectul şi funcţia.

Obiectul permite realizarea distincţiei între misiuni clasice (de sistem, al performanţei şi regularitate) şi misiuni specifice (internaţionale, audit ad-hoc de regularitate, auditul procedurilor de achiziţii publice, auditul lichidărilor gestionare etc.).

Funcţia delimitează misiunile de audit intern în misiuni uni-funcţionale şi în misiuni pluri-funcţionale.

Misiunea de audit este definită ca o sarcină separată şi identificabilă, care se finalizează prin emiterea de către auditor a unui punct de vedere, declaraţie sau opinie, consemnate potrivit unor reguli într-un raport, asupra îndeplinirii unor obiective clare şi bine determinate, aferente unui grup structurat pe acţiuni, activităţi, programe sau organisme, numite generic „entitate auditată”.

Misiunea uni-funcţională vizează verificarea şi analiza unei singure funcţiuni a entităţii auditate (financiar-contabil, personal, logistică, IT etc.).

Misiunile pluri-funcţionale sunt cele în care auditorii analizează şi verifică mai multe funcţiuni sau toate funcţiunile specifice entităţii auditate. Acest tip de misiuni prezintă marele avantaj că oferă o imagine de ansamblu asupra entităţii respective şi asupra calităţii gestionării acesteia.

Misiunile lungi sunt cele care presupun parcurgerea tuturor etapelor procesului metodologic şi utilizarea unui număr mare şi divers de instrumente şi tehnici de audit.

Misiunile scurte vizează atingerea obiectivului de auditat fixat chiar dacă prioritatea aceasta se realizează prin condensarea sau parcurgerea mai rapidă a unor etape procedurale.

Este foarte important de specificat faptul că o misiune de audit poate fi planificată ca o misiune scurtă, ştiind cu exactitate când începe, dar nu ştim cu certitudine când se încheie, aceasta realizându-se în funcţie de complexitatea obiectivelor şi a problematicii care solicită echipa de auditori

Obiectivul misiunilor de audit constă în auditul de atestare financiară, auditul de legalitate şi/sau conformitate, auditul performanţei ori combinaţii între acestea.

Indiferent de obiectivele sale, o misiune de audit include în mod tipic, următoarele etape:

A. etapa preliminară, în care auditorul desfăşoară următoarele acţiuni:

- adunarea şi evaluarea iniţială a informaţiilor despre entitate;

- evaluarea preliminară a sistemelor contabile şi de control intern;

- definirea obiectivelor detaliate ale auditului;

- evaluarea iniţială a resurselor necesare auditului şi stabilirea calendarului de lucru.

B. etapa de planificare, care constă în realizarea următoarelor acţiuni:

- elaborarea planului de audit;

- stabilirea legăturii cu entitatea auditată;

- întocmirea programelor de audit ca părţi componente ale planului de audit;

- aprobarea planului de audit.

C. etapa de lucru în teren, care cuprinde următoarele acţiuni:

- colectarea şi evaluarea probelor de audit;

- redactarea unor concluzii iniţiale;

- revederea interimară (provizorie);

- identificarea şi aprobarea oricăror modificări necesare să fie aduse planului de audit.

D. etapa raportării, în care auditorul desfăşoară următoarele acţiuni:

- proiectarea şi analiza concluziilor, opiniilor, recomandărilor;

- reanalizarea, aprobarea şi publicarea rezultatelor;

- punerea de acord a resurselor folosite cu cele alocate prin planul de audit;

- evaluarea performanţei echipei de audit (la nivelul instituţiei supreme de audit sau societăţii de audit).

E. etapa de post – raportare, care constă în supravegherea impactului pe care îl are asupra entităţii auditate.

Aceste etape nu sunt neapărat distincte şi pot fi extinse.

Un plan de audit eficace este dependent de munca desfăşurată în etapa preliminară.În mod frecvent, majoritatea informaţiilor necesare în etapa preliminară, sau cum se mai numeşte, etapa de pre – planificare, se referă la:

a) Înţelegerea entităţii auditate. Auditorul trebuie să identifice aspectele importante ale mediului în care entitatea îşi desfăşoară activitatea, şi anume:

• obiectivele entităţii auditate;

• intrările: resurse şi fonduri, cadrul legal, personalul;

• ieşirile: ordinea şi importanţa relativă a rezultatelor comparativ cu obiectivele entităţii; caracteristicile pieţei în care operează entitatea; raporturi obligatorii şi neobligatorii cu alte entităţi etc;

• modul de operare a entităţii auditate privind: organigrama şi responsabilităţile, sistemele cheie de management şi control şi sistemele cheie financiar – contabile.

b) Impactul entităţii auditate asupra auditului. Cunoaşterea entităţii auditate îl determină pe auditor să stabilească în ce mod va fi afectat auditul de operaţiile şi mediul entităţii auditate.

În acest sens el cuantifică:

- riscurile inerente asociate cu activităţile generate de mediul şi organizarea entităţii;

- riscurile inerente asociate cu tipul de entitate auditată;

- controalele efectuate de conducerea entităţii pentru a minimiza riscurile şi a maximiza eficienţa acestor controale;

- factorii speciali sub influenţa cărora operează entitatea şi impactul lor potenţial asupra auditului.