Quantitative easing

Quantitative easing ( QE) reprezintă politica dusă de unele bănci centrale în scopul realizării unei relaxări cantitative. În literatura de specialitate , nu există o definiţie precisă a acestei noţiuni , ci ea este tradusă mai degrabă prin sintagma mai prelungită: “Politică monetară neconvenţională”.

Cu alte cuvinte , quantitative easing reprezintă activitatea prin care băncile centrale creează bani prin cumpărarea pe scară largă de titluri de valoare , cum ar fi active financiare de la băncile comerciale sau alte instituții private, cu numerar care nu a existat înainte, adică fără suport în economia reală . Banca centrală creează un nou stoc de bani pentru a face aceste achiziții, crescându-şi bilanțurile . Speranta este ca banii noi vor fi împrumutaţi altor persoane fizice și juridice pentru a stimula creșterea economică, reducerea șomajului sau a preveni inflaţia . Aceste persoane vor plăti până la urmă în bani reali.

Cuvântul ‘Quantitative’ se referă aici la faptul că a fost creată o cantitate specifică de bani. Cuvântul ‘easing’ se referă la reducerea presiunii asupra băncilor rămase fără lichidităţi, şi care au primit banii creaţi din nimic . Aşadar se poate spune că Quantitative easing este un răspuns la cererea de credit .

Multe dintre publicațiile economice sau financiare se referă la relaxarea cantitativă ca o încercare de creștere a ofertei de bani prin cumpărarea de valori mobiliare de la guvern sau de pe piață. În acest sens, relaxarea cantitativă se încadrează în aceeași categorie ca și programele de achiziție de obligațiuni standard .

Când apare această metodă practicată de instituţiile financiare centrale? Trebuie precizat faptul că atât Rezerva Federală Americană cât şi celelalte bănci centrale din întreaga lume apelează la relaxarea cantitativă în ultimă instanță,ca o ultimă soluţie de avarie , atunci când ratele dobânzilor pe termen scurt sunt la sau aproape de zero. Scopul este de a relaxarea cantitativă este de a injecta lichidități în piețele și pentru a stimula cererea agregată. Exemple de relaxare cantitativă regăsim în Statele Unite ale Americii , precum şi Uniunea Americană, ca răspuns la Marea Recesiune Financiară.

În mod normal , politica monetară tradiţională presupune reducerea ratelor dobânzilor între bănci şi achiziţionarea de titluri de stat , însă de multe ori aceste rate ale dobânzilor se apropie de zero , astfel impactul acestor strategii tradiţionale este extrem de scăzut.

Cum functioneazã politica de Quantitative easing ? De obicei , Banca centrală cumpără active, obligațiuni de stat, cu bani care le-a "tipărit" ("printing money process)" - sau, mai precis, creaţi în formă electronică. Aceşti bani sunt folosiţi ulterior pentru a cumpăra obligaţiuni de la investitori precum băncile sau fondurile de pensii .