Servicii de Curierat

Rezumat: transportul prin curierat a apărut ca rezultat al livrării urgente a anumitor categorii de mărfuri prin intermediul serviciilor tip “azi-cu-azi” sau “azi-cu-mâine”. Marfa colectată şi livrată clienţilor, prin intermediul internetului, oferă oportunităţi de a vedea în ce stadiu de livrare se află marfa, cât va dura până ce marfa va fi livrată şi cine semnează de primire. Tehnologia a făcut ca, printr-o simplă apăsare de taste, să se poată verifica întreaga rută parcursă de un pachet.

Cuvinte cheie: servicii „azi-cu-azi”, servicii „azi-cu-mâine”, comerţ electornic.

Industria curieratului se divide în două categorii de bază. Principala diferenţã organizaţionalã dintre cele două tipuri de servicii se regãseşte în sistemele şi procesele angajate spre îndeplinirea sarcinii, cum ar fi livrarea mărfurilor.

Serviciile tip “a doua zi / azi-cu-mâine” reprezintã un sistem în care mărfurile sunt colectate într-o unitate de sortare centralã, posibilitatea de a le transporta către o altã unitate de sortare, înainte ca marfa să fie livratã destinatarului a doua zi.

Serviciile tip “în aceeaşi zi / azi-cu-azi” reprezintã sistemul prin care marfa este colectatã şi livratã de acelaşi curier.

Dezvoltarea surprinzãtoare a transportului prin curierat se datoreazã unor echipe de profesionişti care au ca scop final îndeplinirea cerinţelor clienţilor lor.

Navigaţia prin satelit are ca rezultat livrări mai rapide şi mai eficiente, un nivel mult mai ridicat al serviciilor oferite clienţilor, servirea promptã a clienţilor prin trimiterea la aceştia a celui mai apropiat vehicul, îmbunătăţirea serviciilor şi eficienţei şoferilor prin urmãrirea mişcãrilor vehiculelor, îmbunătăţirea monitorizãrii indicatorilor de performanţã pentru aderarea la standardele companiei prin logarea tuturor mişcãrilor vehiculelor şi statutul raporturilor, posibilitatea de localizare a mărfurilor oriunde şi oricând prin intermediul legãturilor prin satelit. Prin aceastã tehnologie poziţia vehiculelor poate fi depistatã în timp util, primind date referitoare la viteza, direcţia de deplasare şi statutul fiecãrui vehicul.

Tehnoligia modernã este consideratã de importanţã hotãrâtoare în oferirea serviciilor de cea mai bunã calitate. Sarcinile sunt depistate într-o secundã prin intermediul terminalelor fixate în vehicule cu ajutorul Sistemului Satelit de Poziţionare Globalã (GPSS). Toate vehiculele, inclusiv motocicletele şi bicicletele sunt echipate cu radiouri cu două benzi şi telefoane mobile. Clienţii din terminale şi toate unitãţile de internet sunt pregãtite să ajute la eficienţa volumului ridicat de solicitări.

Prioritatea principalã a companiilor de curierat este aceea de a întruni aşteptările clienţilor lor în cel mai mic detaliu. Astfel, fiecare companie are un “serviciu-client” (customer service) dedicat servirii clienţilor deja existenţi în baza de date a firmei, adãugând în acest fel valoare organizaţiei şi construind relaţii mutuale pe termen lung.

Sistemul de curierat în anii 1970. Sarcina curierilor spre sfârşitul anilor ’60 era aceea de a colecta şi livra pachetele clienţilor, înapoindu-se apoi la bază. În aproape orice circumstanţã, punctul central al activităţii era securitatea. Contabilizarea colectărilor şi a livrărilor pentru care au semnat reprezenta totul. Primii curieri lucrau pentru bãnci sau guvern. Livrarea unui pachet printr-un curier nu era un lucru obişnuit şi a adus un nivel ridicat de prestigiu atunci când a apãrut.

La începutul anilor ’70, securitatea a rãmas factorul cheie în furnizarea serviciilor. Curierii se foloseau foarte rar, întrucât costul era foarte ridicat. Agentul curier contacta centrul de curierat de la telefonul clientului sau de la o cabinã telefonicã de pe stradã, acest lucru fiind o imagine nu tocmai profesionalã în faţa clientului. Dezavantajul acestui sistem îl reprezenta comunicaţia într-un singur sens de la agent către biroul de control al curieratului. Comunicaţia nu se putea realiza astfel în timp util. Dacă intervenea o problemã, compania de curierat nu-şi putea contacta agentul pe parcursul a jumătate din distanţa unei călătorii.

Noile sisteme de comunicaţie viitoare aveau să schimbe imaginea industriei “azi-cu-azi”. A fost creat un schimb în serviciul de depozitare de la livrările de bunuri sigure la livrarea pachetelor urgente. Azi, 90% din curieratul folosit de către clienţi se bazeazã pe “timp de lucru precis”. Comunicaţiile prin radio au revoluţionat serviciile de curierat la începutul anilor ’70. Primele radiouri mobile erau scumpe, dar au fãcut posibile livrările urgente. Cu ajutorul unui radio mobil, un curier putea fi urmãrit, localizat şi direcţionat către urmãtoarea solicitare urgentã. Munca sigurã va continua, dar au devenit posibile o multitudine de noi direcţii în aceastã industrie.