The Economics of Money, Banking, and Financial Markets

Introducere:

Pieţele financiare, de acţiuni şi de obligaţini, împreună cu mediatorii financiari, cum sunt băncile, companiile de asigurări sau fondurile de pensii, au ca funţie de bază să transfere sursele financiare de la cei care au un surplus de fonduri celor aflaţi în deficit de fonduri. Buna funcţionare a acestora determină calitatea sistemului economic din care fac parte.

Funcţii ale pieţelor financiare

Pieţele financiare redirecţionează resursele financiare între diferiţi agenţi economici. În categoria de agenţi economici care economisesc resursele şi le pot da cu împrumut principalele sunt gospodăriile individuale, rolul secundar revenind guvernului, întreprinderilor etc. Dintre cei care utilizează pieţele financiare ca să ia cu împrumut, majoritatea o alcătuiesc întreprinderile şi guvernul.

Circuitul fondurilor în sistemul financiar se poate realiza prin două moduri. În cazul finanţării directe agenţii care dispun de surse financiare îi împrumută direct pe cei care au nevoie de ele, vânzându-le obligaţiuni. Acestea reprezintă active pentru cei care le vând şi le permit sa obţină un venit periodic până la o anumită dată. Finanţarea indirectă se realizează prin intermrdiul instituţiilor financiare (bănci, instituţii de credit etc.)

Existenţa pieţelor financiare contribuie la creşterea eficienţei economice şi este necesară pentru a asigura legătura dintre cei care economisesc şi cei care au nevoie de surse pentru investiţii, întrucât de cele mai dese ori persoanele care dispun de fondui nu coincid cu persoanele care au oportunităţi să le utilizeze. În plus, pieţele financiare ajută la creşterea nivelului de trai al sicietăţii.

Structura pieţelor financiare

Pieţile de acţiuni şi obligaţiuni oferă posibilităţi de obţinere a surselor financiare. Vânzarea obligaţiunilor impune achitarea periodică a unei sume fixe deţinătorului acestui instrument financiar şi restituirea costului obligaţiunii la termenul de scadenţă. În funcţie de perioada de pînă la scadenţă se deosebesc obligaţiuni pe termen scurt (până la 1 an), termen lung (mai mult de 1 an), sau intermediare (între 1 şi 10 ani). Vânzarea de acţiuni presupune şi cedarea dreptului de proprietate asupra unei părţi din activele companiei, corespunzătoare ponderii numărului de acţiuni procurate în totalul emis de firmă. Acţiunile se consideră instrumente financiare pe termen lung. Proprietarul mai obţine drepul asupra unei cantităţi proporţionale din profitul companiei destinat plăţii dividendelor. Dezavantajul deţinerii acţiunilor faţă de obligaţiuni este că achitarea datoriilor fimei este prioritară achitării sumei datorate acţionarilor, dar avantajul acestora este că nivelul dividendelor încasate poate creşte odată cu dezvoltarea firmei, pe când plata periodică pentru oblgaţiuni este fixă.

Pieţile primare şi secundare sunt acelea unde se vând instrumentele financiare ca acţiunile şi obligaţiunile. Pe piaţa primară sunt vândute instrumentele financiare direct de la emiţător, acestea fiind de obicei destinate unui grup restrâns de cumpărători şi asistate de o bancă care garantează preţul intrumentelor financiare nou-emise. Pe piaţa secundară acestea sunt revândute publicului larg cu ajutorul brokerilor, dealerilor sau burselor de valori. Importanţa piţelor secundare ete foarte mare deoarece acestea fac instrumentele financiare mult mai lichide şi determină preţul lor real prin mecanisml pieţei.

Piaţa secundară e compusă din pieţi de schimb organizate şi pieţile la ghişeu (over the counter). În cele organizate întâlnirea vânzătorilor de instrumente financiare se întâlnesc cu cumpărătorii la bursele de valori. Pieţile la ghişeu sunt relizate de dealeri ce deţin o anumită cantitate de instrument financiare şi sunt pregătiţi să vândă celor care acceptă preţul lor sau să cumpere acţiuni şi obligaţiuni.

Alt mod de clasificare al pieţilor financiare este în pieţile de lichidităţi şi de capital. În prima categorie se includ pieţile în care se vând obligaţiunile pe termen scurt. Acestea sunt mai lichide şi le sunt caracteristice fluctuaţii mai mici decât pieţilor de capital, în care se vând acţiuni şi obligaţiuni pe termen lung.

Istrumentele pieţelor financiare

Există mai multe instumente financiare comercializate pe piaţa de lichidităţi. În cazul SUA principalele sunt: bonurile de trezorerie, cele mai lichide instrumente, cu un grad de siguranţă ridicat, datorită probabilităţii scăzute de neachitare a trezoreriei; certificatele de depozit negociabile sunt instrumente emise de banci, cărora le corespunde o rată a dobânzii şi plata întregului cost la scadenţă; foaia comercială, care e un instrument emis de bănci mari sau corporaţii binecunoscute; accepţiuni bancare, instrumente emise de un agent economic şi garantate de o bancă, care va achita datoria în caz ca agentul economic va falimenta; acorduri repo , datorie pe termen scurt a unei bănci, garantată prin bonuri de trezorerie, care vor rămâne celui care a oferit împrumutul în caz că banca nu recumpără acest intrument finciar de la el; fondurile federale sunt intrumente financiare utilizate între bănci prin care îşi oferă