Antrenamentul sportiv și calitățile fizice

1. Obiectul de studiu

Încă din cele mai vechi timpuri, omul s-a întrecut cu animalele, aceasta pentru a-și procura hrana, dar și cu diverși indivizi , aceasta pentru a-și arăta calitățile sale fizice în diverse alergări, lupte, aruncări cu diferite obiecte (pietre, sulițe etc.).

Dorința de a învinge, determina și necesitatea concurenților de a se pregăti, în vederea creșterii performanțelor lor. Aceasta a dus la o activitate de întreceri competițională, care a culminat cu realizarea mai multor forme de întreceri sportive cunoscute din antichitate (China, India, Persia, Egipt etc.) pentru ca în Grecia antică să se realizeze cea mai veche formă competițională, sub numele de Jocurile Olimpice antice (776î.e.n. - 293 e.n.).

Rezultatele obținute de învingători au dus la curiozitatea atât celor ce se ocupau de pregătirea sportivilor, cât și a acestora, ceea ce a dus la punerea în aplicare a metodelor de pregătire a învingătorilor și chiar la îmbunătățirea conținutului pregătirii sportivilor.

Pentru îmbunătățirea procesului de pregătire antrenorii au adăugat pe parcurs și cunoștințele din alte discipline științifice.

Toate aceste experiențe practice, la care s-au adăugat cunoștințele teoretice din domeniul sportului ca și cele din alte discipline științifice necesare procesului de antrenament, precum și legile, principiile și metodele ce guvernează pregătirea pentru atingerea performanței sportive, au dat naștere unei noi discipline, care a primit denumirea de „Teoria și metodica antrenamentului sportiv”.

Ținând seama de cele expuse mai sus, putem spune că: Teoria și metodica antrenamentului sportiv este o disciplină științifică de sinteză, care studiază modul de valorificare la maximum a aptitudinilor omului în vederea obținerii performanței sportive. Teoria și metodica antrenamentului sportiv analizează, interpretează și populează procesul formativ - educativ desfășurat în cadrul antrenamentului sportiv, în același timp, determină cunoașterea și aplicarea legilor specifice, precizează principiile și oferă căi, metode și mijloace (Ungureanu O.).

Dragnea Ad. Definește „Teoria antrenamentului sportiv” ca o disciplină de sinteză care analizează activitatea de antrenament, în vederea stabilirii principiilor sale și a desprinderii celor mai eficiente căi și mijloace de obținere a performanțelor sportive.

Ținând seama de cele prezentate în aceste definiții, putem spune că: teoria antrenamentului sportiv este o ramură a științei sportului.

Putem spune că este o știință a sportului deoarece posedă o serie de atribute ce sunt atribuite științelor:

a) posedă un domeniu propriu de activitate și de cercetare, respectiv antrenamentul sportiv, diferențiat de alte activități sociale, programat și planificat în vederea valorificării la maximum a aptitudinilor sportive, pentru obținerea celor mai înalte performanțe sportive;

b) are un bagaj propriu de principii, legități și cerințe proprii, izvorâte din studierea îndelungată a procesului de antrenament, a programării și dirijării efortului, precum și din cunoștințele celorlalte științe implicate în domeniu (biologice, psiho-pedagogice, științelor aplicative: matematică, fizică, informatică);

c) are un sistem de cercetare științifică propriu, utilizând o metodologie specifică și având ca obiect de cercetare întreaga problematică legată de antrenamentul sportiv;

d) au un întreg ansamblu de date și cunoștințe științifice, care adaptate, pot constitui baza unor noi ipoteze pentru cercetare și dezvoltare;

e) activitatea din antrenamentul sportiv este instituționalizată (minister, federații, cluburi, asociații sportive), au învățământ specializat (facultăți de educație fizică și sport, colegii și școli de antrenori) și posedă cadre tehnice de specialitate, competente.