Valențele formative ale educației fizice

„Dacă dorești să ai un copil inteligent, dotat, trebuie să-i dezvolți forța pe care inteligența i-o va cultiva, să-l faci sănătos și robust pentru a-l face înțelept și cu judecată...lasă-l să lucreze, obișnuiește-l să activeze. Să ai grijă să se miște mult. Să fie un om puternic trupește, în curând va deveni puternic și intelectual”, spunea J.J. Rousseau

Noțiunea sport este disputată atît de către lingvistii din țările latine, care susțin că sursa primară a acestui cuvânt se găseste în limba latină deporto (poarta, a transporta) derivând din vechiul vocabular francez (secolul al XlII-lea) desport care desemnează ansamblul mijloacelor grație cărora timpul se petrece în mod agreabil: conversație, distracție, glume etc. și lingvistii englezi în opinia carora, în Anglia secolului al XlV-lea cuvantul sport naște o terminologie apropiată de cea britanică: to sport, disporter, disporteress. Primii sportivi au fost nobilii care se dedicau activităților de divertisment, condiții în care sportul desemna o maniera privilegiată de viața; mai tarziu, transformarile din cadrul societații din evul mediu au antrenat integrarea jocurilor de catre popor. Reflectiile teoretice asupra practicarii exercitiilor fizice, sub forma sportului, vor cunoaste o dezvoltare deosebita. Cea mai cunoscuta sinteza a acestor idei este cea realizata la inceputul secolului XX.

Educația fizică a tinerei generații constituie unul din elementele de bază ale sistemului educațional. Ea contribuie la pregătirea unui tineret capabil, sănătos și puternic pentru a se integra în societate, pentru a se adapta și a se readapta la schimbările continue ale acesteia. În școală tinerii trebuie să dobândească deprinderi de practicare a exercițiilor fizice, să-și formeze atitudini pozitive față de activitatea fizică, să înțeleagă importanța activităților motrice pentru sănătate, pentru dezvoltarea fizică și a personalității și necesitatea practicării lor pe toată durata vieții.

Perioada de creștere și dezvoltare a copilului este asociată ca fiind o etapă care necesită o deosebită atenție din partea celor care se ocupă de climatul celor mici. Dacă cadrul educațional din familie nu este cel mai bun, grădinița și scoala sunt instituțiile în care copilul poate să-și satisfacă dorința de mișcare, locul unde se execută compensarea necesară dezvoltării fizice a copilului. Frecventând eceste instituții copilul este controlat sub toate aspectele dezvoltării si creșterii lui. Exercițiul fizic are la orice vârsta, dar mai ales în perioada de creștere, un puternic rol educativ.

Sportul în viața copilului oferă multiple beneficii, nu doar la nivel de dezvoltare fizică armonioasă, ci și la nivelul socializarii și al sănătății pe termen lung. Prin efectuarea repetata a unui exercițiu se ajunge sa stăpâneasca perfect o anumita mișcare, se elimina mișcările necontrolate si se stăpânesc cele necoordonate.

Sporturile organizate pot ajuta copiii să crească nu doar din punct de vedere fizic. De la fotbal pînă la mersul pe role, de la înot până la mersul pe jos, miscarea le oferă copiilor sansa de a se dezvolta armonios. Practicat în echipă sau în cadru organizat, sportul îi ajută pe copii să fie mai sociabili, să lucreze ușor împreună cu ceilalți și să înteleagă ce înseamnă fair-play. In plus de beneficiile sale sociale, sportul oferă și o metodă grozavă pentru copii de a se distra. Sportul le oferă mai multa încredere, capacitate de rganizare mai mare. Cu cât este început de la o varsta mai mică, cu atât sunt sanse mai mari ca cei mici să își definească personalitatea. Vârsta nu este un impediment în a practica un sport care îți oferă satisfacție. Pentru a-i atrage pe copii către un sport, este important exemplul personal al părintilor și găsirea unui mediu plăcut în care cei mici să facă antrenamente.

Executând regulat exerciții fizice corespunzătoare vârstei, copiii își perfecționează o serie de deprinderi motrice aplicative necesare în viața, ca: mersul, polivalenta funcționalî. Privite din punct de vedere metodic se caracterizează prin accesibilitate, raportata la baza materiala (sala, mediu natural), adaptare de pregătire a copiilor și dozarea corectă alergarea, săritura, echilibrul, cățărarea, aruncarea și prinderea, își formează o ținută corectă a corpului în toate pozițiile.