Studiul Asimetriei în Conflictele Armate

“Războiul asimetric nu este o invenţie de dată recentă. Într-un fel, toate războaiele de până acum au avut şi laturi asimetrice, atât în ceea ce priveşte conceptul politic şi cel strategic, cât şi în ceea ce priveşte confruntarea tactică. Dar adevăratul război asimetric se datorează apariţiei armei nucleare şi sistemelor de arme de mare precizie care au accentuat disproporţionalitatea, au făcut posibil războiul non-contact şi au generat flexibilitatea şi fluiditatea ripostei” .

Gh.Văduva

Eseul meu este in esentă o pledoarie in care am subliniat ineficienta studierii conceptelor de simetrie-asimetrie si de razboi asimetric-razboi modern. Am urmărit să imi expun mai mult propriul punct de vedere în legătură cu documentele studiate, decat să reproduc “factorii ce definesc fizionomia conflictelor asimetrice, posibilele strategii de contrcarare a efectelor asimetrice si amenintările(riscurile) asimetrice” . Si după cum veti vedea mai departe, nu am fost intocmai de acord cu ceea ce scrie in majoritatea cărtilor.

Datorită faptului că acest concept este unul de accepţiune mai recentă, întâlnim, aşa cum este şi normal, mai multe definiţii ale războiului asimetric. Dacă începem cu definiţia din "Dicţionarul explicativ al limbii române", aflăm că asimetria este definită ca lipsă de simetrie. Cum însă simetria semnifică "proprietatea unui ansamblu spaţial de a fi alcătuit din elemente reciproc corespondente şi de a prezenta, pe această bază, anumite regularităţi: proporţionalitate, concordanţă, armonie între părţile unui tot, între elementele unui ansamblu etc., distribuţie egală, regulată, armonioasă a părţilor unui tot, a elementelor unui ansamblu", rezultă că asimetria este o caracteristică a proceselor şi fenomenelor , dată de tot ceea ce le diferenţiază şi particularizează în relaţia dintre ele.

Am întalnit în multe documente afirmatia că războiul modern este bazat pe strategii si amenintări asimetrice: “războiul modern devine din ce în ce mai puţin o confruntare directă între două armate ale unor state sau alianţe, şi tot mai mult o confruntare între două forţe disproporţionate economic şi militar, în care fiecare parte încearcă să găsească noi tehnici de a câştiga lupta” (aici cu sensul de război asimetric). Dar după o scurtă trecere în revistă a celor trei domenii potentiale ale războiului asimetric

• natura asimetrică a oponentului însuşi;

• natura asimetrică a idealurilor oponentului;

• metodele asimetrice pe care un oponent le-ar putea adopta pentru a contracara avantajul calitativ şi cantitativ al adversarului şi pentru a-i submina voinţa, credibilitatea şi influenţa) .

observ ca ma incadrez in grupul acelora care consideră că asimetria si conflictul/războiul asimetric au existat de milenii, dar în aparentă acestea se prezintă ca fiind ceva nou, ca o descoperire a zilelor noastre. Putem să dăm astfel exemplu mari puteri si civilizatii care au avut mari avantaje în plan geopolitic si geostrategic, obtinand nenumărate victorii: Roma, îndeosebi Roma imperială, ce a atins apogeul puterii mondiale în jurul anului 211 d.Hr., s-a afirmat în lumea acelor vremuri ca o mare putere, într-o asimetrie totală faţă de oricare rival, îndeosebi printr-un sistem dezvoltat de organizare politică, economică, culturală şi, nu în ultimă instanţă, militară. Totusi, in prezent nu mai există nicio putere cu asemenea avantaje si acest fapt s-a văzut foarte bine la 11 septembrie, cand USA, considerată in acea perioadă una dintre cele mai mari puteri, a fost tinta unor atacuri teroriste fără precedent care au indoliat intreaga lume.