Analiza Financiară

ANALIZA FINANCIARĂ

Analiza financiară constă într-un ansamblu de instrumente şi metode care permite aprecierea situaţiei financiare şi a performanţelor unei întreprinderi.

Scopul analizei financiare, privită ca o activitate de stabilire a unui diagnostic asupra situaţiei financiare a întreprinderii când sunt identificate punctele tari şi slabe ale gestiunii financiare. Pe baza acestui diagnostic are loc elaborarea noii strategii de menţinere şi dezvoltare în mediul concurenţial.

Analiza financiară este inclusa în categoria analizelor cu scop special, care a aparut şi s-a dezvoltat mai ales în ultimii 20 de ani şi se afla într-o evoluţie permanentă.

Dacă primele analize financiare efectuate de către proprietarii întreprinderilor se limitau doar la verificarea unor echilibre financiare suficiente, pentru a asigura rambursarea creditelor bancare, indiferent de evoluţia situaţiei financiare a întreprinderii, în prezent la majoritatea întreprinderilor se efectuează analize foarte detaliate, începand de la situaţia generală a companiei (analiza CA, costurilor generale, rentabilitaţilor, cash-flowlui etc), şi finalizând cu costul unei ore de pregătire marfă, numărul de clienţi contactaţi, nr. de vânzări pe client, nr. de linii pregătite, chiar se ajuge la obiective pe fiecare departament cu obiective şi targhete prestabilite, etc.

Principalii utilizatori ai analizei situaţiilor financiare sunt:

a) furnizorii de capital – acţionarii actuali şi potenţiali, băncile şi alţi investitori;

b) partenerii de afaceri - furnizorii, clienţii, angajaţii;

c) statul - fiscul, autorităţi locale, etc;

d) şi alţi utilizatori - managementul firmei, auditori, etc.

Utilizatorii din interiorul întreprinderii, folosesc analiza financiară pentru a detecta eventualele situaţii de dezechilibru financiar şi de a lua decizii noi de gestionare a afacerii. Aceste decizii se bazează pe identificarea originii şi cauzelor dezechilibrelor, pe de o parte, iar pe de altă parte, pe stabilirea măsurilor de remediere a acestora. Utilizatorii externi folosesc analiza companiei pentru a determina capacitatea financiară a acesteia de a genera profit, capacitatea de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt sau lung, valoarea întreprinderii.

Procesul de analiză parcurge în mai multe etape:

1) determinarea obiectului analizei, constatarea rezultatelor – delimitarea obiectului analizei depinde de scopul cercetării şi se realizează din punct de vedere al conţinutului cantitativ, calitativ, în timp şi spaţiu, utilizând anumite metode de evaluare şi calcul;

2) determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului studiat – potrivit principiului descompunerii în trepte analiza se adânceşte de la una mai puţin profundă, către alta mai profundă;

3) stabilirea factorilor şi a legaturilor dintre fiecare factor şi fenomenul analizat;

4) măsurarea influenţelor diferitelor elemente sau factori – se foloseşte analiza cantitativă atât pentru măsurarea influenţei, cât şi pentru determinarea rezervelor interne şi aprecierea cât mai corectă a rezultatelor;

5) stabilirea rezultatelor analizei - presupune elaborarea concluziilor asupra activitaţii desfăşurate;

6) elaborarea deciziilor - bazate pe setul de concluzii şi măsuri care să asigure o folosire optimă a resurselor, să contribuie la sporirea eficienţei economico – financiare a activităţii în viitor.

Diversitatea activităţilor desfăşurate de către o companie şi varietatea situaţiilor prin care aceasta trece, privind conţinutul, nivelul şi caracteristicile performanţelor economico-financiare ale acesteia presupun necesitatea utilizării mai multor tipuri de analiză, care pot fi structurate după foarte multe criterii, dintre care putem evidenţia cele mai întâlnite:

I. După raportul între momentul în care se efectuează analiza şi momentul desfăşurării fenomenului analizat, există două tipuri de analiză:

a) analiza post – factum analiza realizării obiectivelor – noţiunea de post-factum defineşte o activitate, proces sau eveniment care a avut loc sau care s-a încheiat, analiza acestuia efectuându-se ulterior producerii lui. Analiza post-factum presupune cercetarea unor fenomene încheiate, a modului de realizare a unor obiective pe baza descompunerii în elemente şi a stabilirii factorilor;

b) analiza previzională / bugetată – presupune determinarea evoluţiei viitoare a unui fenomen economic pe baza cercetării elementelor şi factorilor care-l determină. Ea este utilizată de către persoanele de decizie pentru stabilirea obiectivelor ce urmează a fi atinse în viitor.