Fenomenul Evaziunii Fiscale ca Formă a Eșecului Politicii de Atragere a Veniturilor la Bugetul Public

Sustragerea de către contribuabili (persoane fizice şi juridice române sau străine, prin diferite căi, în întregime sau în parte, de la obligaţiile fiscale, respectiv de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate la bugetul de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor sociale, reprezintă evaziune fiscală. În sfera evaziunii fiscale, se include şi ascunderea sub diferite forme a surselor şi cuantumului de venituri impozabile.

Evaziunea fiscală poate fi frauduloasă sau legală.

Evaziunea fiscală frauduloasă constă în ascunderea obiectului impozabil, subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor căi de sustragere de la plata impozitului datorat.

Practic evaziunea fiscala frauduloasă se poate prezenta sub formele: nedeclarării materiei impozabile, declararea unor venituri inferioare celor reale, conducerea unei contabilităţi defectuoase, nesincere etc. Evaziunea fiscală frauduloasă se sancţionează cu amendă sau pe cale penală, după cum este considerată contravenţie sau infracţiune.

Evaziunea fiscală legală constă în sustragerea practicată ca urmare a interpretării prevederilor legale, potrivit căreia unele venituri nu sunt impozabile.

Legea sancţionează şi cazurile de nerespectare a reglementărilor fiscale în domeniul vamal, prin declararea inexactă, sub orice formă, a valorilor sau prin sustragerea bunurilor de la vămuire, în scopul neachitării taxelor vamale sau al diminuării acestora ori a altor obligaţii fiscale.

Practicarea de către importatori şi exportatori a diferitelor mijloace frauduloase pentru a se sustrage de la plata sumelor în valută cuvenite statului, constituie evaziune valutară. Sustragerea devizelor cuvenite statului se practică, îndeosebi prin:

- falsificarea declaraţiilor de import-export;

- compensaţii particulare;

- tarife vamale insuficient de precise;

- transferuri de devize în şi din alte ţări cu încălcarea dispoziţiilor legale;

- turism.

Practica acţiunilor de control efectuate pentru identificarea evaziunii fiscale pe categorii de contribuabili şi pe categorii de venituri confirmă următoarele:

a) analiza evaziunii fiscale în funcţie de forma de proprietate a persoanelor juridice controlate evidenţiază că societăţile comerciale cu capital de stat şi regiile autonome deţin o pondere mai mare în totalul sumelor sustrase (60%), în raport cu persoanele juridice cu capital privar şi mixt (35%).

b) acţiunile de control efectuate relevă, în principal, aspecte specifice fiecărei categorii de obligaţii fiscale:

- În ce priveşte impozitul pe profit, deficienţele constatate de către organele de control se referă, în principal, la:

- reducerea bazei de impozitare, prin includerea pe costuri a unor cheltuieli fără documente justificative sau bază legală (amenzi, penalizări, cheltuieli preliminare etc.);

- înregistrarea unor cheltuieli supradimensionate sau peste limita admisă de lege (amortizări, cheltuieli social-culturale, cheltuieli de deplasare, cheltuieli de protocol, fond de rezervă etc.);

- neînregistrarea integrală a veniturilor realizate, fie prin neîntocmirea documentelor de evidenţă primară, fie prin înscrierea în documente a unor preţuri de livrare sub cele practicate în mod real;

- transferul veniturilor impozabile la societăţi nou create în cadrul aceluiaşi grup, aflate în perioada de scutire de la plata impozitului pe profit, concomitent cu înregistrarea de pierderi de către societatea – mamă;

- determinarea impozitului pe profit prin aplicarea necorespunzătoare a prevederilor legale, în special în ceea ce priveşte calculul eronat al soldului facturilor neîncasate şi al coeficientului acestuia, precum şi a reducerii impozitului aferent profitului reinvestit;

- necalcularea de către unele organizaţii nonprofit a impozitului aferent veniturilor rezultate din activităţi economice;

- neînregistrarea în contabilitate a diferenţelor stabilite prin actele de control sau chiar a obligaţiilor privind impozitul pe profit datorat;