Forme de Determinare și Semnificațiile Presiunii Fiscale

1.Semnificatia si forme de exprimare a presiunii fiscale

Aparitia si consacrarea notiunii de fiscalitate,pânÎ la acceptinea sa actualÎ, se înscrie organic în evolutia societatii omenesti, fiind legata indisolubil de crearea si functionarea statului,de la formele incipiente pânÎ la institutiile de tip statal moderne, cu functii si sarcini multiple si complexe.

In contextul conturÎrii sale ca fenomen socio-economic, tipic organizÎrii de tip statal a societÎtii omenesti, notiunea de fiscalitate a vizat derularea proceselor de prelevare obligatorie de resurse bÎnesti la dispozitia statului, în corelatie cu cele de alocare/utilizare a acestor resurse pentru satisfacerea nevoilor considerate a avea caracter public,implicând raporturi economice în formÎ bÎneascÎ între stat si supusii sÎi.Este însa de admis cÎ, în concordantÎ cu întelesul atribuit initial fiscului acceptiunea datÎ cel mai adesea conceptului de fiscalitate s-a grefat, mai ales, pe semnificatia proceselor de prelevare a unor pÎrti din veniturile sau averile persoanelor fizice sau juridice la dispozitia statului.AceastÎ abordare nu face trimiteri explicite si la procesele de alocare/utilizare a resurselor respective, concretizate prin finantarea de cheltuieli publice pe seama cÎrora se oferÎ gratuit unitÎti publice în beneficial societÎtii, respectiv al cetÎtenilor, organizatiilor , întreprinderilor desi ele constituie elementul indispensabil manifestÎrii fiscalitÎtii.

Pe de altÎ parte, este de remarcat cÎ realizarea proceselor economico-financiare ‘vizate prin notiunea de fiscalitate avea nevoie, cu deosebire în lumea modernÎ(a statului de drept)’ de crearea unui cadru juridic reglementativ specific relatiilor dintre stat si supusii sÎi, care a marcat profund acceptiunile date acestui concept.

În consecintÎ, conceptul de fiscalitate poate fi si trebuie abordat, nu numai din punct de vedere juridic, ci si din punct de vedere economic.Or, în sens juridic, aceasta semnificÎ numai ansamblul reglementÎrilor privitoare la instituirea si functionarea sistemului de prelevÎri sub

forme ale impozitelor, taxelor si contributiilor obligatorii la fondurile financiare administrate de cÎtre autoritÎtile publice.În aceastÎ acceptiune, literatura de specialitate trateazÎ fiscalitatea prin prisma cadrului legislativ referitor la impozitele si taxele practicate, într-o tarÎ sau alta, aceasta fiind definitÎ adesea ca ‘ansamblul reglementÎrilor privitoare la prelevÎrile obligatorii cÎtre stat’. AceastÎ interpretare a fiscalitÎtii are rezonantÎ în planul raporturilor juridice dintre stat si contribuabili, dar nu reflectÎ semnificatia sa economicÎ rezidÎ în redistribuirea veniturilor persoanelor fizice si juridice pentru acoperirea nevoilor publice, inclusiv între membrii colectivitÎtilor organizate în forme cu caracter statal.

Spre deosebire, în sens economic, fiscalitatea semnificÎ un ansamblu de procese economice în formÎ bÎneascÎ de redistribuire obligatorie a PIB de la persoanele fizice si juridice la dispozitia statului pentru acoperirea nevoilor de consum cu caracter public, ce implicÎ interconditionarea dintre procurarea si alocarea/cheltuirea resurselor respective.

Sub cel din urmÎ aspect, referirile la ‘politica fiscalÎ’ apar a fi mai adecvate esentei proceselor desemnate, aceasta delimitând pentru sfera fiscalitÎtii douÎ domenii:al mobilizÎrii de resurse sub forme ale impozitelor si taxelor, respective, al alocÎrii resurselor fiscale si finantarii consumurilor publice de bunuri si servicii.

Analiza fenomenului fiscalitÎtii, în contextual doctrinei financiare contemporane, trebuie sÎ ia în considerare ambele laturi ale aceluiasi proces de redistribuire a PIB, iar aprecierile asupra proportiilor si implicatiilor sale nu pot face abstractie de necesitatea corelÎrii proceselor de mobilizare de resurse cu caracter fiscal cu cele de utilizare a acestora.Tratarea fiscalitatii numai prin prisma prelevÎrilor obligatorii la fonduri publice, independent de destinatia lor, devine nerelevantÎ si nu poate fi integratÎ adecvat în modelele de dezvoltare economicÎ si socialÎ.

Devine, astfel, evident faptul cÎ abordarea problematicii fiscalitÎtii, cu deosebire în lumea contemporanÎ, implicÎ cercetarea suportului stiintific al înfÎptuirii proceselor de procurare si alocare/cheltuire a resurselor fiscale, inclusiv necesitatea fundamentÎrii stiintifice a deciziilor aferente derulÎrii acestora.Aceasta justificÎ si preocupÎrile pentru modernizarea continuÎ a sistemelor fiscale s contureazÎ un domeniu distinctiv, al fiscalitÎtii ca stiintÎ.În acelasi contex, se constatÎ si faptul prin delimitarea si tratarea continutului fiscalitÎtii în acceptiunea mai restrictivÎ, ce vizeazÎ fundamentele sale stiintifice numai din perspectiva conceperii si realizÎrii prelevÎrilor fiscale, a condus si la conturarea acestui domeniu ca stiintÎ despre impozite.