Formele creditului public și efectele practicării lor

1. Introducere

In completarea resurselor financiare publice , statul poate apela si la imprumuturi contractate de la diversi creditori in scopul realizarii obiectivelor fixate.

Dezechilibrul bugetar , caracterizat prin cheltuieli publice prea mari in comparatie cu veniturile publice, poate fi corectat apelandu-se la resursele de imprumut. Astfel, pe calea creditului public, bazat pe increderea in solvabilitatea statului, se contracteaza imprumuturi, direct de catre stat, de la peroane fizice sau juridice detinatoare de mijloace banesti disponibile. Astfel, sub forma unor imprumuturi , sunt atrase resurse financiare care au caracter extraordinar.

2. Conceptul de credit public.

Conceptul de credit public, a luat diferite forme de-a lungul timpului. Gasim mai multe definitii ale acestui concept in diferite publicatii.

In opinia Tatianei Mosteanu, in “Finante publice” , creditul public este “ o forma de credit acordat statului sau oricarui alt organism dependent de acesta, in calitate de debitori, creditorii putand fi persoane fizice sau juridice , rezidente sau nu, care dispun de mijloace banesti temporar disponibile si care accepta sa le dea ca imprumut. ”

In alta editie a cartii “Finante publice” scrisa de Narcisa Roxana Mosteanu, gasim conceptul de credit public definit ca fiind : “imprumutul facut de stat la persoane fizice sau juridice , detinatoare de mijloace banesti, prin institutiile specializate ( banci, CEC-uri, case de asigurari, si pensii , societati de asigurare si reasigurare etc.), care colecteaza disponibilitati banesti de pe piata si le incredinteaza statului pe o perioada determinata de timp. ”

Creditul public reprezinta suma pe care o autoritate publica o ia cu imprumut de la un agent economic oarecare. Creditorul poate fi o persoana fizica sau o persoana juridica , autohtona sau straina. Creditul poate fi pe termen scurt , mediu sau lung si este purtator de dobanda. Sau putem spune ca, creditul public reprezinta ansamblul relatiilor de utilizare si mobilizare a resurselor cu caracter temporar si rambursabil in scopul acoperirii cheltuielilor publice.

3. Mecanismul formarii si caracteristicile creditului public

In economia de piata, veniturile procurate de stat din impozite, taxe si contributii, precum si veniturile nefiscale adesea nu acopera integral cheltuielile bugetare ordinare. In asemenea situatii , autoritatile publice se adreseaza persoanelor fizice si juridice care dispun de mijloace banesti temporar libere, cerandu-le sa le increditeze o parte din acestea pentru acoperirea diferentei dintre cheltuielile si veniturile bugetare. In caz de dezechilubru bugetar , completarea veniturilor publice se face cu resurse de imprumut, adica pe calea creditului public.

Aparitia creditului public este determinata de insuficienta resurselor financiare ale autoritatii publice, raportat la cheltuielile acestuia. Scopul creditului public este de a completa resursele publice ale autoritatii date. Aceasta autoritate poate fi o institutie publica , sau orice organ local al puterii executive sau , in cele mai multe cazuri, insusi statul. Deoarece cel mai folosit credit public este cel utilizat de stat, in continuare ne vom referi la acest credit , ca forma tipica a creditului public, forma numita imprumut de stat.

Imprumutul de stat apare in stransa legatura cu executia bugetului care poate suferi insuficienta veniturilor in raport cu cheltuielile prevazute pentru executie. De aici apare si nevoia de un imprumut de stat., fie din nevoia de a acoperi unele cheltuieli pe termen scurt , fie din nevoia acoperirii deficitului anual.