Forme ale Creditului Public și Efectele Practicării Lor

Capitolul 1

Continutul economic al creditului public

1.1. Definitia creditului public

In situatiile in care veniturile bugetare ordinare se dovedesc a fi insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor publice sau cand , in timpul executiei bugetare se inregistreaza goluri temporare de trezorerie , autoritatile publice apeleaza , de cele mai multe ori , in vederea obtinerii de resurse financiare , la persoane fizice sau juridice detinatoare de disponibilitati banesti in vederea unui imprumut . Astfel, sub forma unor imprumuturi , sunt atrase resurse financiare care au caracter extraordinara.

Imprumutul de stat apare astfel ca o obligatie baneasca rezultata dintr - un contract prin care statul obtine fonduri de la persoane fizice sau juridice ( creditoare ), angajandu – se totodata sa ramburseza suma acestui imprumut impreuna cu cheltuielile aferente acestuia ( dobanzi , castiguri sau alte remuneratii ) intr – o perioada determinata . Sau altfel spus , creditul public ,,reprezinta imprumutul facut de stat dela persoane fizice sau juridice , detinatoare de mijloace banesti de pe piata si le incredinteaza statului pentru o perioada determinata de timp ”.

Avand aceleasi surse de constituire , respectiv sumele de bani disponibile la un moment dat in economie , creditul public intra in concurenta cu creditul privat . Principalul avantaj pe care l – ar avea creditorii de resurse financiare in canalizarea acestora catre imprumutul public il reprezinta solvabilitatea statului , care face din alocarea disponibilitatilor pentru creditarea autoritatilor un plasament sigur .a

Creditul public reprezinta imprumutul facut de stat la persoane fizice sau juridice , detinatoare de mijloace banesti , prin institutiile specializate ( banci , CEC – uri , case de asigurari si pensii etc. ) , care colecteaza disponibilitatile banesti de pe piata si le incredinteaza statului pe o perioada determinata de timpa.

De regula , imprumutul public este utilizat pentru acoperirea necesitatilor de trezorerie , pentru finantarea serviciilor publice , pentru necesitatile de echilibru bugetar , pentru mentinerea ordinii publice , pentru finantarea cheltuielilor militare sau pentru rambursarea datoriei publice scadente si pentru plata dobanzilor aferente .

Pentru fiecare imprumut contractat , statul emite inscrisuri ( titluri , efecte publice , obligatiuni , hartii de valoare ) in cupiuri de o anumita valoare . Valoarea mentionata pe fiecare cupiura a inscrisului imprumutului respectiv , reprezinta valoarea nominala . Suma care poate fi obtinuta pe inscrisul respectiv prin cotarea ei la bursa reprezinta valoarea reala . Pretul cu care se cumpara si se vand 100 unitati monetare , valoarea nominala reprezinta cursul obligatiunii . De regula , la lansarea unui imprumut de stat , cursul obliigatiunii este sub pari ( mai mic ) .

1.2. Caracteristicile si elementele tehnice

ale creditului public

Creditele publice se caracterizeaza prina:

- au caracter voluntar si contractual de drept public , exprimand acordul de vointa al partilor . Statul stabiliste conditiile imprumutului , iar eventualii subscriitori pot accepta sau refuza aceste conditii , dar nu pot solicita tratament preferential ;

- statul nu ofera subscriitorilor o garantie speciala in afara de veniturile sale bugetare viitoare . Imprumutul reprezinta , de fapt , o modalitate de anticipare a resurselor viitoare ;

- imprumuturile de stat au caracter rambursabil , suma subscrisa rambursandu – se la un termen fix , sau amortizandu – se treptat ;

- imprumuturile sunt purtatoare de dobanzi sau de castiguri sau ofera ambele tipuri de contrapartida . Avantajele contrapartidei pot fi eronate in conditiile unei inflatii ridicate , dobanda incasandu – se intr - o moneda devalorizata ;