Noțiunea de Stat și Putere Executivă

1. Elementele constitutive ale statului

În accepţiunea sa curentă, statul este forma normală de organizare a societăţii politice, reprezentând puterea politică instituţionalizată. În alte accepţiuni, statul poate defini şi puterea centrală în opoziţie cu cea locală, după cum el desemnează guvernanţii în opoziţie cu cei guvernaţi, adică ansamblul puterilor publice. Sintetizând toate aceste accepţiuni, statul este puterea politică organizată (instituţionalizată) asupra unei populaţii pe un anumit teritoriu. Puterea, populaţia şi teritoriul sunt elemente determinante pentru existenţa statului. Puterea publică (suveranitatea) este, în esenţă, puterea statului de a-i comanda pe indivizii care intră în compunerea populaţiei sale ca şi de a exclude de la o astfel de comandă orice altă putere din afara graniţelor sale. Cu anumite circumstanţieri, ea se exercită şi asupra străinilor care intră pe teritoriul statului.

Putem remarca următoarele trăsături caracteristice ale puterii de stat :

- decurge din autoritate, adică din posibilitatea legitimă de a comanda şi a transmite ordine corelată cu obligaţia celui guvernat de a se supune comenzilor.

- este o putere politică; politica este ştiinţa guvernării statelor; ceea ce interesează aici este distincţia guvernanţi – guvernaţi, adică între cei ce comandă şi cei ce se supun;

- este o putere organizată, instituţionalizată.

- este o putere de comandă, instituind dispoziţii obligatorii fie sub formă de norme, fie concrete.

- este unică în sensul că deţine monopolul violenţei legitime (constrângerii); şi alte puteri pot dispune la un moment dat de constrângere în sens juridic dar, dacă ea nu este permisă şi delegată de puterea de stat, nu este legitimă, este o putere de facto.

- este suverană: unică în interiorul graniţelor, necunoscând nici o altă putere care s-o concureze pe plan politic (supremă) şi independentă faţă de alte puteri exercitate pe teritoriul altor ţări

- are vocaţia globalităţii, care decurge din unicitatea ei: ea este supremă în toate domeniile şi sub toate aspectele.

Statul nu poate fi conceput fără o populaţie, puterea exercitându-se asupra oamenilor şi nu asupra lucrurilor. Populaţia este de regulă alcătuită din cetăţeni (persoane legate de puterea respectivă printr-un anumit statut care este un ansamblu de drepturi şi obligaţii specifice), străini şi apatrizi. Populaţia în raport cu care statul îşi exercita puterea suverană este o grupare de indivizi reuniţi prin legături de cetăţenie şi prin stabilirea domiciliului pe teritoriul statului.

De asemenea puterea nu s-ar putea exercita fără să existe un teritoriu bine delimitat, delimitarea făcându-se prin frontiere trasate de comun acord cu ţările vecine (din punct de vedere juridic). Teritoriul este porţiunea de pământ, de apă, precum şi din spaţiul aerian în limitele (graniţele) căreia se exercită puterea suverană.

2. Forma de stat

Forma de stat exprimă modul de formare, organizare şi funcţionare a puterilor statului. Laturile componente ale formei de stat sunt: forma de guvernământ, structura de stat şi regimul politic.

a) Formele de guvernământ sunt: monarhia şi republica.

Monarhia poate fi:

- absolută, dacă monarhul întruneşte în persoana sa toate puterile statului. Este forma de guvernământ cea mai răspândită în perioada medievală;

- constituţională, dacă puterile monarhului sunt limitate prin Constituţie; monarhul conduce alături de parlament şi de guvern.

Republica poate fi, în funcţie de raporturile dintre puterea legislativă şi cea executivă, parlamentară sau prezidenţială. În republica parlamentară şeful statului este ales de parlament (este, spre exemplu, cazul Cehiei sau al Italiei) în timp ce în republica prezidenţială şeful statului este ales în mod direct de către popor (cazul Franţei). În unele sisteme constituţionale, considerate republici semi-prezidenţiale, şeful statului este ales direct de popor, dar puterile sale sunt limitate.

b) Structura de stat exprimă organizarea puterii pe un anumit teritoriu, exercitarea puterii şi raporturile dintre ele. Sub aspectul structurii de stat, există:

- state unitare, unde există o singură putere suverană pe întreg teritoriul, un singur parlament, un singur guvern, un singur rând de organe judecătoreşti. Potrivit art. 1 alin. 1 din Constituţie, România este un stat unitar;