Organizarea Bugetară în România

1. Organizarea bugetara în România

1.1. Continut, interpretari si semnificatii cu privire la bugetele publice

Bugetele publice apar prezente în practica financiara prin corelarea a doua pozitii: una, pe fondul teoriei relatiilor specifice în sensul continutului lor economic si alta, ca instrumente de actiune din partea statului si a unitatilor administrativ teritoriale.

Exprimarea si sensul dat de continutul economic definesc bugetele publice drept relatii economice banesti ce apar în procesul repartitiei valorii nou create (venitului national) cu prilejul constituirii si repartizarii de fonduri centralizate (la si de la dispozitia statului si a unitatilor administrativ teritoriale) în scopul satisfacerii unor nevoi generale, de ordin public, atât la nivel central cât si local.

Prin prisma continutului economic, bugetele publice exprima relatii banesti în contextul economico-social în legatura cu mobilizarea si repartizarea de fonduri între stat (ori/si unitatile administrativ-teritoriale), pe de o parte si partenerii lui , pe de alta parte, aflati într-o dubla ipostaza de contribuabili si de consumatori ai banului public. Mobilizarea mijloacelor banesti, cu titlul de venit bugetar, la dispozitia statului, are loc, în cea mai mare masura, în economie respectiv, în procesul realizarii de produse, marfuri, al prestarilor de servicii si al executarii de lucrari. De aici, semnificatia pe care o au bugetele publice de relatii economice sub forma baneasca, de o factura specifica, prin prezenta, încadrarea si manifestarea lor în baza economica a societatii. Individualizarea bugetelor publice ca relatii economice specifice potrivit cu afirmatia de mai sus este sustinuta de necesitatea constituirii si repartizarii unor fonduri publice, la si de la dispozitia statului, în vederea satisfacerii unor nevoi de interes general (si comun) ale populatiei. Respectivele relatii, într-un sens mai restrâns, apar pe fondul repartitiei valorii nou create (venitului national) la care participa cei implicati în realizarea acesteia atât în mod direct cât si indirect. La fel, ca în cazul finantelor, în sensul determinarii (aparitiei) lor, pornind de la stat si la bugetele publice apare în prim plan, acelasi organizator al activitatilor social-economic în societate, statul. Structura activitatilor în care este implicata populatia este de o pronuntata diversitate si complexitate. Totusi, în planul unor grupari ori asezari structurale respectivele activitati pot fi clasificate în doua sfere: activitati materiale (producatoare de bunuri, prestatoare de servicii, realizatoare de lucrari, toate comensurabile, ca efort si efect) si activitati nemateriale (concretizate în nevoi de ordin educativ, cultural, de protectie sociala, de aparare, de justitie). Functie de aceste doua sfere de activitate, venitul national se repartizeaza în doua etape (distribuire si redistribuire) catre stat si partenerii lui din relatiile bugetare.

Într-o prima faza, a distribuirii sau repartitiei primare, se mobilizeaza la dispozitia statului de la regiile autonome, societatile comerciale cu capital de stat si institutiile publice mijloace banesti cu titlu de varsaminte, contributii, prelevari, impozite si taxe. Distribuirea valorii nou create are loc în cadrul proprietatii de stat. Practic, de la întreprinderile, domeniile si institutiile statului, potrivit cu sensul comun de obiect al asezarilor veniturilor bugetare sunt preluate mijloace banesti cu destinatia fondurilor publice centralizate, în cadrul aceleiasi forme de proprietate.

În faza redistribuirii venitului national, având drept cauzalitate sfera activitatilor nemateriale, tot la dispozitia statului, se mobilizeaza din celelalte forme de proprietate (particulara si cooperatista sau de grup), sume de bani cu titlu de impozite, taxe si contributii. Repartitia secundara (derivata) a venitului national contureaza în materie de relatii bugetare, în mare masura, sensul si semnificatiile date de fiscalitate (în plan institutional si procedural).

Formele concrete, ca exprimare baneasca a relatiilor bugetare, rezultate prin repartitia venitului national, mobilizate la dispozitia statului, sunt folosite cu sensul de repartizare având drept destinatii pe acelea care exprima satisfacerea unor interese de ordin public.

Continutul economic al bugetelor publice este dat, potrivit cu cele mentionate, de locul în care se manifesta cu preponderenta relatiile bugetare de mobilizare a resurselor la dispozitia statului. În acest sens, sunt relevante dimensiunile pe care le are în bugetele publice, veniturile provenite de la agentii economici sub forma de impozite, taxe si contributii ce ajung sa reprezinte pâna în jur de 65-75% din acestea. Participarea populatiei ocupate în ramurile si domeniile economice la formarea fondurilor din bugetele publice poate conduce la marimi relative mult mai mari si astfel sensul de apartenenta la relatiile economice a celor bugetare este mai bine conturat.