Planificarea și previziunea financiară

Planificarea financiara - reprezinta o functie speciala a procesului de gestiune deoarece nu se refera doar la un singur eveniment, ci cuprinde toata activitatea întreptrinderii si constituie un process de determinarea actiunilor care urmeaza sa fie efectuate în viitor.Tot odata reprezinta planificarea tuturor veniturilor acesteia si a directiei de cheltuiere a mijloacelor banesti in scopul asigurarii dezvoltarii interprinderii.Prin planificare se întelege programarea, coordonarea si conducerea pe baza de plan a activitatii întreprinderii. Altfel spus-un proce sprin care o firma stabileate unde se afla, unde ar dori sa ajunga si ce resurse financiare sunt necesare pentru aceasta. Scopul functiei de planifecare este stabilirea obiectivelor si a modalitatilor actiunelor ,resurselor necesare si alocare lor.

Tabel nr 1:Dimensiunele planificarii financiare:

Tipuri de planificare financiară

Planificarea afacerii unei întreprinderi poate fi împărţită în două mari ca¬tegorii: planificarea strategică - de lungă durată şi planificarea operaţiona¬lă - de scurtă durată.

Planificarea strategică- reprezintă efortul întreprinderii pentru dimensionarea relaţiilor pe termen lung, fiind o acti¬vitate practică, materializată în planurile financiare, prin care se anticipează pro-dusele care urmează să fie fabricate şi realizate, pieţele de desfacere, lansarea de produse noi, termenul de recuperare a investiţiilor, mărimea profitului, alegerea variantelor de producţie, de mărfuri sau de desfacere. O definire cuprinzătoare a strategiei este dată, în lucrarea "Managementul strategic, concepte şi experienţe", de autorii Leslie W. Rue şi Phillips G. Holland, care definesc strategia ca pe un concept ce prevede modul de armonizare în cadrul activităţii întreprinderii între mediul înconjurător şi resursele disponibile să asigure realizarea cea mai bună a obiectivelor, subliniind paşii fundamentali care trebuie prevăzuţi prin plan. Ei sunt asumaţi de conducere pentru a fi realizaţi în scopul punerii în aplicare a unui obiectiv.

Strategia reprezintă un concept complex care asigură modul optim de punere în aplicare a obiectivelor stabilite, a acţiunilor care tre¬buie realizate pentru punerea în practică a acestora, modul cum trebuie alocate resursele pe diferite activităţi, ca să se răspundă în condiţiile optime schimbărilor din mediul înconjurător şi să se precizeze modalităţile de a fi cât mai competitiv în raport cu întreprinderile concurente. După Peter Lorange, planificarea stra¬tegică cuprinde patru tipuri de activităţi: distribuirea resurselor, adaptarea la mediul extern, coordonarea internă şi previziunea strategică organizaţională.

Distribuirea resurselor cuprinde procesul de repartizare a resurselor li-'-mitate ale întreprinderii atât cele financiare, cât şi cele materiale.

Adaptarea la mediul extern include acţiunile cu caracter strategic, meni¬te să contribuie la îmbunătăţirea relaţiilor întreprinderii cu mediul înconjurător.

Coordonarea internă constă în coordonarea activităţii strategice pentru identificarea aspectelor slabe şi forte cu scopul unei integrări eficiente a opera¬ţiunilor interne.

Previziunea strategică organizaţională presupune perfecţionarea siste¬matică a modului de gândire al managerilor, care să permită formularea unor concepţii clare cu privire la direcţiile de dezvoltare şi modul în care trebuie să se realizeze acestea.

O altă categorie a planificării este planificarea operaţională de scurtă du¬rată. Ea presupune previziunea vânzărilor, a veniturilor şi activelor necesare, con¬form diferitelor strategii de producţie şi de marketing adoptate şi apoi luarea unei decizii privind modul de acoperire a necesarului de fonduri pentru finanţare.