Grecia insulară

Ţară a zeilor şi a legendelor, Grecia îşi aşteaptă oaspeţii cu plajele sale scăldate de apele limpezi ale mărilor, cu ruinele falnice ale anticelor temple, cu incomparabilele monumente bizantine, cu priveliştile unice ale Meteorei şi cu splendoarea albă a albastrelor insule. Şi, de asemenea, cu vinuri de soi, celebrele sale bucate „a la grecque” și cu ospitalitatea neîntrecută a oamenilor.

Situată în partea cea mai sudică a Peninsulei Balcanice, Grecia are o suprafaţă de 132 000 kmp. Teritoriul său structurat în trei părţi: o parte continentală (Tracia, Macedonia, Epir, Tressalia, Grecia centrală, Attica); o alta peninsulară (Pelopones, legat de continent printr-un istm ingust – Corint – astăzi străpuns cu un canal şi o componentă insulară – circa 2000 de insule: Cyclade, Creta, Evia, Dodecanezul, Egeene, Sporade, Ioniene. Grecia e scăldată de patru mări: Mediterană, Egee, Ionică şi a Cretei.

Vecini: în nordul Greciei se află Bulgaria, Macedonia, Albania, în est Turcia, iar de la est spre sud şi vest este înconjurată de Marea Egee, Marea Mediterană şi Marea Ionică.

Relief: aproximativ 80% din teritoriul ţării este muntos sau deluros, lucru care face Grecia unu din cele mai muntoase ţări din Europa. În Grecia occidentală se găsesc lacuri şi ţinuturi umede. Lanţul muntos central al ţării este reprezentat de Munţii Pindus, cu o înălţime medie de 2650 metri. Lanţul se continuă cu insulele Kythera şi Antikythera, până la Creta şi Rodos. Insulele Mării Egee sunt piscuri ale munţilor subacvatici care reprezintă o extensie geologică a lanţului. Grecia occidentală şi centrală cinţin zone abrupte, înalte, intersectate de numeroase defilee şi alte forme de relief carstic, cele mai cunoscute fiind Meteora şi Defileu Vikos – ultimul fiind unul dintre cele mai mari din lume, si doilea ca adâncime după Marele Canion, cu 1100 de metri. În lanţul Olimp se află cel mai înalt punct din Grecia, vârful Mytikas, cu o altitudine de 2919 metri. În nordul ţării se află un alt lanţ muntos, Munţii Rodopi la graniţa cu Bulgaria. Zona este acoperită de păduri întinse, vechi de secole. Câmpiile ocupă suprafeţe mai în nord, în special în Tesalia de est, Macedonia centrală şi Tracia.

Capitală: Atena

Formă de stat: republică parlamentară

Diviziuni administrative: 10 regiuni (cu 52 de departamente) şi o republică monastică autonomă (Muntele Athos).

Sărbătoare naţională: 25 martie (aniversarea proclamării independenţei – 1821)

Climatul său este predominant de tip mediteranean cu excepţia nordului ţării, unde are tendinţe continentale. Principalele cursuri de apă sunt Vardarul, Struma şi Mariţa. Precipitaţiile sunt în general reduse (Atena, 400 mm/an), sunt mai bogate in NV (1300 mm/an).

Râurile au debite variabile, mai importante fiind Vardarul/Axios (76 km pe teitoriul Greciei), Aliakmon (297 km), Struma/Strymon, Nestos/Mesta şi Maritsa/Evros.

Agricultura este dominată de sectorul vegetal. Se cultivă cereale (1/3 din suprafaţa cultivată), bumbac (locul 2 in Europa), tutun, sfeclă de zahăr. Culturi specifice sunt măslinul (locul 3 pe Glob la măsline), viţa de vie (locul 3 pe Glob la stafide), citricele.

Zootehnia este axată pe creşterea ovinelor şi a caprinelor.

Vegetaţia, alături de formaţii tipic mediteraneene (maquis, şibleac, frigana), este formată din păduri de stejar, fag, conifere (care acoperă 1/5 din suprafaţa ţării) şi pajişti de munte. Fauna variată, cu lupi, urşi, jderi, şacali, porci spinoşi, capre sălbatice.

Populaţia (2000): 10 975 000 loc, natalitate 11,7‰, mortalitate 10,5‰, spor natural 1,2‰; speranţă de viaţă la naştere: 75,9 ani (masculin) şi 81,2 ani (feminin); populaţia urbană 60,1%. Oraşe principale: Thessaloniki/Salonic, Piraievs/Pireu, Pátrai/Patras, Peristérion, Iraklion, Larisa, Volos. Potrivit oficialităţilor greceşti, în Grecia nu există vreo altă etnie, ci numai greci; unele surse indică greci 98,5%, turci 0,9%, aromâni, albanezi. Circa 4,4 mil. greci trăiesc în străinătate. Cele mai populate zone sunt Atica (datorită prezenţei conurbaţie Atena – Pireu), ce grupează peste 1/3 din populaţia tării, Câmpia Macedoniei (peste 200 loc./kmp), Insulele Ionice (Kerkyra, 165 loc/kmp), V Pelopenesului (80 loc/kmp). Valori mai scăzute ale desităţii populaţie se întâlnesc în Creta (70 loc/kmp), Epir (39 loc/kmp) şi E Peloponesului (25 loc/kmp). Valorile cele mai scăzute se înregistrează în republica monastică de pe Muntele Athos.