Ritmuri de creștere a populației

Niciodată populaţia globului nu a fost atât de numeroasă ca astăzi, iar viteza de creştere, de aproximativ 1,7 % pe an, nu a fost atât de mare. Explozia demografică actuală exercită o presiune crescândă asupra resurselor naturale limitate ale Pământului.

Populaţia creşte atunci când rata reală de natalitate este mai mare decât a mortalităţii. Diferenţa dintre cele două este rata naturală demografică a populaţiei. Într-o ţară în care rata de natalitate este de 20 la 1000 şi cea a mortalităţii de 10 la 1000, rata naturală de creştere este de 10 la 1000 persoane, sau de 1%.

Cresterea demografica constiutuie cresterea, intr-o anumita perioada, a numarului persoanelor care traiesc intr-o tara sau regiune. Acest proces, care se extinde de-a lungul a sute de mii de ani, nu a fost intotdeauna uniform, perioadele de crestere au alternat cu perioadele de descrestere sau stagnare a populatiei.

Experţii estimează că cele 5,4 miliarde care trăiau în 1991, reprezentau 6-7% din totalul persoanelor care au trăit vreodată pe pământ. Bineînţeles estimările demografice dinainte de 1800 sunt doar aproximări. Dar, chiar şi în zilele noastre, cifrele demografice referitoare la numeroase zone sunt adesea inexacte. Totuşi, experţii au determinat o curbă a creşterii demografice pe planetă. O perioadă importantă a populaţiei a fost în jurul anului 8000 î.Hr. Perioada este strans legată de descoperirea agriculturii şi de înfiinţarea aşezărilor umane permanente. De la o populaţie de aprox 5 milioane în 8000 î.Hr., cifrele au crescut treptat, dublându-se la fiecare 1500 de ani, pt ca în 1650 să atingă 500 de milioane de oameni. În medie, viteza de creştere a atins doar 0,04-0,06% pe an, reflectând faptul că viaţa era grea şi mortalitatea infantilă, foametea, bolile, dezastrele naturale şi războaiele au decimat populaţia. Între 1650-1850, populaţia globului s-a dublat, atingând 1 miliard. Timpul de dublare s-a redus deci, de la 1500 de ani la doar 200 de ani, iar rata de creştere a atins 0,3-0,4% pe an. Creşterea accentuată a populaţiei după 1800, a fost, practic, un rezultat al evoluţiilor înregistrate în agricultura, sănătate şi igienă dar şi datorită schimbărilor economice şi sociale care au ridicat mult nivelul de trai, mai ales în Europa şi America de Nord.

Principala perioadă de creştere demografică, pentru populaţia situată în afara Europei şi a Americii de Nord, nu a început până în anii 1920. Acesta a coincis cu scăderea creşterii demografice din Europa şi din America de Nord. Începând cu anii 1950, rata de creştere demografică a ţărilor mai bogate a fost de aprox 1,5% pe an, în comparaţie cu cea de peste 2% din ţările mai sărace ale Africii, Asiei şi Americii de Sud. Pentru oamenii din Europa şi cea mai mare parte a celor de origine europeană din lume, ultimii 500 de ani au adus schimbări majore. În medie, familiile şi-au înjumătăţit numărul de membrii şi media speranţei de viaţă a unui nou-născut a crescut de la 35 de ani, cât era în 1750, la 75 de ani în ziua de azi.

Explozia demografică între anii 1920, când populaţia era de 2 miliarde şi 1991 de 5,4 miliarde a creat o mare îngrijorare. Unele previziuni susţin că populaţia se va stabiliza în jurul anului 2120 în jurul cifrei de 11,6 miliarde sau de 14 miliarde sau mai mult.

Această explozie este în principal consecinţa a ceea ce s-ar numi controlul deceselor care este rezultatul progreselor înregistrate în ştiinţele medicale. În ţările dezvoltate controlul deceselor a fost dublat de o scădere a ratei natalităţii, îndeosebi în oraşele industriale, unde familiile mari erau greu de întreţinut. Însă controlul deceselor nu a ajuns în ţările în curs de dezvoltare din Africa, Asia sau America Latină decât pe la mijlocul secolului XX.

Ca urmare, vârful recentei explozii demografice s-a înregistrat în ţările cele mai sărace, cel mai puţin pregătite să susţină suprapopulaţia. Se estimează că în următorii 50 de ani 90% din creşterea demografică va apărea în ţările în curs de dezvoltare.

Analiza propriu-zisa a hartii

Harta ritmurilor de crestere a populatiei a fost realizata pe baza datelor ONU din 2007. Legenda hartii cuprinde cinci categorii de state:

- state cu un ritm de crestere a populatiei sub 0% - bleu

- state cu un ritm de crestere a populatiei cuprins intre 0,1 – 1% - albastru

- state cu un ritm de crestere a populatiei cuprins intre 1,1 – 2% - mov

- state cu un ritm de crestere a populatiei cuprins intre 2,1 – 3% - maro

- state cu un ritm de crestere a populatiei peste 3,1% - gri

Rata cresterii demografice depinde, in afara de miscarile migratoare, de rata natalitatii si mortalitatii. Rata natalitatii depinde la randul sau de rata fecunditatii. Rata fecunditatii este influentata de multi factori, dar cel principal este nivelul cultural al societatii si in special al femeilor: cand sunt de o cultura mai avansata au mai putini copii. Rata mortalitatii depinde de gradul de dezvoltare economica si sanitara.

1.Categoria statelor cu un ritm de crestere a populatiei sub 0% - include atat statele dezvoltate care fac parte din regimul modern, cat si statele subdezvoltate din regimul traditional. Pana acum cateva secole toate nucleele de populatie umana evoluau cu rate de crestere demografica apropiate de zero, intrucat ratele inalte ale natalitatii erau practic egalate de cele ale mortalitatii. Tarile europene au atins in ultimele secole avansuri sanitare progresive ce au diminuat rata mortalitatii, in timp ce avansurile culturale si sociale au permis o diminuare compensata a ratelor natalitatii. Scaderea in paralel a celor doua rate, prelungita de-a lungul a multor decenii a permis ca ajustarea demografica sa nu presupuna o piedica a cresterii economice si culturale.