Triunghiul Bermudelor

Exista o zona in Atlanticul de vest pe coasta de sud a S.U.A.ce se intinde de la nord de Bermude spre sudul Floridei si apoi spre vest pana intr-un punct din insulele Bahamas, dincolo de Poerto Rico, la aproximativ 40 grade latitudine vestica si apoi din nou in Bermude. Aceasta zona ocupa in catalogul mondial al misterelor nedezlegate un loc tulburator si incredibil. Este vorba de Triunghiul Bermudelor.unde peste o suta de avioane si nave au disparut fara urma, majoritatea dupa anul 1945 si unde s-au pierdut peste o mie de vieti omenesti in ultimii 26 de ani , nedescoperindu-se nici un singur corp neinsufletit sau macar vreo ramasita din epavele avioanelor si navelor intrate in neant.

Unele avioane au disparut pe cand aveau legatura cu baza sau cu punctul dedestinatie pana in clipa disparitiei lor, iar comandantii altora au transmis mesajele cele mai extraordinare, sustinand ca nu pot asigura functionarea insrumentelor de bord, ca acele busolelor se invartesc aiurea, ca cerul a devenit galben si cetos si ca oceanul –calm in imprejurimi- “nu arata cum trebuie”, fara a preciza in ce consta aceasta anormalitate.

Disparitiile inexplicabile din Triunghiul Bermudelor au continuat pana in zilele noastre, dar nici o nava si nici un avion nu au fost declarate intarziate si clasate la “cercetari intrerupte” de catre Brigada a Saptea a Pazei de Coasta fara ca publicul sau cercetatorii sa nu aiba sentimentul, exprimat sau nu, ca intre fenomenul din trecut si cel prezent din Triunghiul Bermudelor exista o legatura.

Pentru elucidarea acestor disparitii si pierderi de vieti omenesti s-au formulat si s-au luat in calcul explicatiile cele mai diverse si mai fanteziste. Aceste explicatii include valurile seismice, fulgerele globulare ce fac sa explodeze avioanele, atacurile monstrilori marini, deformatiile timp spatiu care duc in alte dimensiuni, vartejurile gravitationale ce cauzeaza prabusirea avioanelorsi pierderea navelor in spatiul marin, capturarea si sechestrarea acestora de catre O.Z.N.-uri, aeriene sau subacvatice, conduse fie de entitati ale unor culturi stravechi ce au supravietuit din cele mai indepartate timpuri, fie din entitati venite din spatiul extraterestru sau din viitor si care cauta specimene umane actuale. Una dintre cele mai surprinzatoare sugestii a fost aceea facuta de Edgar Cayce, “profetul adormit”, medium si tamaduitor care a decedat in 1945. Cayce a prezis, cu decenii inainte ca laserul sa fie inventat, ca Atlantii foloseau ca sursa de energie cristalele care se gaseau in zona Bimini si care s-au scufundat in regiunea “Tongue of the Ocean”, langa insula Andros, din arhipelagul Bahamas, unde s-au inregistrat multe cazuri de disparitie. Conform acestuia, o sursa de energie fara egal ce s-a scufundat la o mila adancime, la vest de Andros, isi exercita ocazional forta asupra busolelor si echipamentelor electronice din dotarea navelor si aeronavelor de astazi.

In orice caz dezlegarea enigmei pare sa aiba legatura cu marea, ea insasi fiind ultimul si cel mai mare mister cu care se confrunta omenirea. Si cu toate ca ne aflam in pragul erei spatiale si contemplam cu ardoare cosmosul, spunandu-ne ca pamantul atat de meticulos explorat nu prezinta pentru noi nici un mister, in realitate trei cincimi din lumea noastra, adica abisurile marilor ne sunt tot atat de necunoscute sau chiar mai putin cunoscute decat craterele de pe Luna. Desigur ca in linii mari am cartografiat fundul marilor, la inceput prin sondaje mecanice, iar recent cu ajutorul sonarului, al submarinelor si al batiscafurilor, plus camerele de luat vederi de mare adancime, care pe langa fundul marilor au cartografiat si curentii marini, iar in prezent cauta dovezi ale existentei petrolului pe platourile continentale sau poate la mare adancime.

Activitatile desfasurate in timpul razboiului rece, precum si crescanda incredere in submarine, in ciuda dificultatilor cu care s-au confruntat francezii in Mediterana si americanii in Atlantic, ar putea contribui in mod considerabil la cunoasterea fundului marilor, cu conditia ca rezultatele sa fie facute publice. Totusi zonele cele mai adanci ale oceanului ne pot inca rezerva surprize considerabile. Campiile abisale si canioanele invecinate pot ascunde o fauna nebanuita. In anul 1938 s-a descoperit ca “disparutul” celacant, un peste preistoric ce membre atrofiate este viu si traieste in Oceanul Indian. Acest peste cu patru membre atrofiate a cunoscut apogeul dezvoltarii sale acum 60 de milioane de ani. Ultimul exemplar fosilizat, inaintea descoperirii celui viu, I s-a atribuit varsta de 18 milioane de ani.

Relatarile detaliate ale unor observatori demni de incredere, majoritatea neavand nimic de castigat de pe urma rapoartelor lor, ci dimpotriva, puteau foarte multe pierde, au descris un “sarpe marin” si au desenat sau au povestit despre niste fapturi marine ce se aseamanau foarte mult cu un monosaur sau ihtiosaur din Pliocen, care se pare ca inca traiesc in adancurile abisale. In anumite imprejurari, aceste creaturi au fost vazute de sute de martori, deoarece s-au apropiat de plajele si porturile din diferite