Etichetarea modernă a mărfurilor

Comertul si societatea umana au evoluat influentandu-se reciproc. De-a lungul istoriei, perioadele de inflorire, de crestere economica si sociala, au insemnat si importante schimburi comerciale, atat in interiorul tarilor, regiunilor, continentelor,cat si in exteriorul lor. In aceasta lunga evolutie a comertului, se desprinde o practica ce starneste din ce in ce mai mult interes: activitatea de etichetare. Nu pot trece neobservate eforturile unor state, ale unor institutii guvernamentale sau neguvernamentale, ale unor asociatii pentru protectia consumatorilor si ale producatorilor, ale comerciantilor si distribuitorilor, depuse pentru cercetarea, analizarea, perfectionarea, standardizarea, legiferarea etichetei.

Eticheta poate fi o simpla bucata de hartie atasata produsului sau un desen complex care este parte integranta a ambalajului. Chiar daca se prefera o eticheta mai simpla, legea obliga ca aceasta sa contina anumite informatii.

Etichetele indeplinesc o serie de functii. Ele fac ca produsele sau marcile sa fie identificabile, cum este cazul numelui Sunkist marcat pe portocale. Eticheta poate ajuta la clasificarea produselor; astfel, compotul de piersici este marcat cu literele A, B sau C, in functie de categoria de calitate in care se incadreaza. Eticheta poate descrie produsul si, in sfarsit, eticheta poate promova produsul prin intermediul imaginilor atractive pe care le contine. Unii autori impart etichetele in : etichete de identificare, etichete de clasificare, etichete de prezentare si etichete de promovare.

Cu timpul, etichetele se demodeaza, fiind necesara innoirea lor. Orice incercare de studiere a evolutiei etichetei si etichetarii poate sa porneasca din antichitate si sa ajunga pana in zilele noastre. In aceasta evolutie pot fi retinute cateva momente de referinta:

• perioada antica, in timpul careia eticheta si semnul producatorului constituiau elemente diferite, separate; formele pe care le imbraca sunt pictogramele, ideogramele, monogramele care faceau parte comuna cu obiectul (caramizi, elemente de aductiune a apei, amfore, alte produse din metal si ceramica);

• perioada renascentista, caracterizata printr-o dezvoltare fara precedent a civilizatiei umane, precum si prin intense schimburi comerciale in interiorul tarilor si in exteriorul lor; utilizarea etichetei devine importanta, avand rolul de a particulariza produse similare realizate de producatori diferiti (se etichetau astfel picturi, sculpturi, gravuri, produse artizanale,dar si ban ale obiecte de uz casnic);

• perioada moderna, in care eticheta devine tot mai importanta in derularea operatiunilor comerciale, continutul sau informativ imbogatindu-se si aparand astfel etichetarea moderna.

Cresterea gradului de prelucrare a produselor, diversificarea sortimentului de marfuri, evolutia ambalajului si nevoia de reclama pe de o parte, iar pe de alta parte aparitia hartiei ca ambalaj si a mijloacelor ieftine de imprimare grafica au dat un impuls perfectionarii etichetei. In prezent, cu ajutorul acesteia, cumparatorul poate afla o multime de informatii despre produs, fara a depune eforturi. Simpla exemplificare este graitoare: ajuta la identificarea produsului, precizeaza sortimentul, grupa de sortimente, numele producatorului (prin numirea sa sau prin aplicarea marcii), permite depistarea principalelor caracteristici de calitate, a clasei de calitate a produsului, precizeaza materiile prime, evidentiaza componentele valorice, numarul de calorii, indica greutatea produsului

(masa acestuia) pe unitatea de ambalaj, stabileste domeniile de utilizare, unele restrictii in folosirea produsului, prezinta posibilitatea de mentinere sau intretinere a calitatilor sale, permite cunoasterea termenului de garantie, a conditiilor de pastrare pentru mentinerea calitatii si indeplinirea functiilor, evidentiaza legalitatea fabricarii produsului si punerea la dispozitia consumatorului.

Ca urmare fireasca a dezvoltarii civilizatiei umane, a cresterii nevoii pentru informari cat mai exacte, cat mai oneste, in evolutia etichetei se manifesta o tendinta de specializare. Acest lucru se poate observa la produsele textile, la marfurile din sticla si ceramica, la cele chimice.

Domeniul in care s-a manifestat puternic eticheta specializata este, insa, cel al produselor destinate consumului alimentar.

1. Comitetul Codex pentru etichetarea produselor alimentare precizeaza ca:,, o etichetarea cuprinde totalitatea fiselor, marcilor, imaginilor sau altor materiale descriptive scrise, imprimate, stantate, gravate sau aplicate pe ambalajul unei marfi alimentare sau alaturat lui; o eticheta aplicata pe produsul preambalat nu va trebui sa descrie sau sa prezinte produsul alimentar intr-un mod fals, inselator, mincinos sau susceptibil de a crea o imagine eronata cu privire la caracteristicile sale sau intr-o maniera capabila sa-l determine pe cumparator sau consumator sa presupuna ca acest produs este inrudit cu altul” Mentiunile obligatorii ale etichetei unui produs alimentar preambalat se refera la: denumire, lista ingredientelor (reprezentand toate adaosurile alimentare utilizate in fabricarea sau prepararea unui produs alimentar si prezente in produsul finit), continutul net, numele si adresa fabricantului, ambalatorului, distribuitorului, importatorului, exportatorului sau vanzatorului, tara de origine, datarea, lotul din care provine produsul; pe langa acestea, aspecte privind valoarea nutritiva a produsului alimentar respectiv, precum si alte informatii suplimentare, cum ar fi tratamentul cu raze ionizante pentru produsele alimentare iradiate (domeniu in care Comisia Codex Alimentarius a conceput Standardul general pentru alimente iradiate -; CODEX STAN. 106-1983, publicat in vol. XV -; Ed .1).

2.Centrul de Comert International C.N.U.C.E.D. / G.A.T.T recomanda urmatoarele mentiuni constitutive:

-numele si adresa fabricantului;

- descrierea produsului (eventual insotita de o ilustratie);

- lista ingredientelor (componenta retetei) care intra in alcatuirea produsului;

- tara de origine;

-clasa de calitate ( sau dupa calibrari d aca este cazul);

- instructiuni de manipulare, pastrare si utilizare;

- data fabricatiei, in clar sau cod uzual .

3. Uniunea Europeana, prin Directiva 79/112/C.E.E. (aparuta in 1978 si reactualizata ulterior) referitoare la etichetarea, prezentarea si reclama produselor alimentare pentru vanzare catre consumatorul final care, pe parcursul mai multor ample articole, se refera la:

• campul de aplicare a prezentei directive (respectiv produsele alimentare destinate consumatorilor finali, dar si aprovizionarii restaurantelor, spitalelor, cantinelor);

• conditiile necesare pentru o etichetare, prezentare si reclama corecte (evitarea inducerii in eroare a cumparatorului in privinta naturii, identitatii, cantitatii, calitatii, termenului de valabilitate, originii sau provenientei, metodei de fabricatie a produsului, ca si atribuirii unor proprietati pe care produsul alimentar nu le poseda, a unor caracteristici speciale atunci cand toate produsele alimentare similare au aceleasi caracteristici, a unor insusuiri terapeutice sau preventive);

• mentiuni obligatorii ce trebuiesc declarate prin etichetare (cu privire la numele de vanzare al produsului, la lista ingredientelor, la cantitatea neta si data durabilitatii minime, la conditiile de pastrare si utilizare).

4. Organizatia Internationala de Metrologie Legala (O.I.M.L.) care a elaborat “Recomandarile