Abordare comparativă a managementului resurselor umane din România și SUA

INTRODUCERE

„Managementul este cea mai veche meserie şi cea mai recentă profesie.” - Lawrence Lowell

Managementul reprezinta arta de a conduce, de a organiza și direcționa diferitele paliere ale unei organizații pentru ca acestea, cumulativ, să conducă la obținerea rezultatelor și la îndeplinirea obiectivelor pe care acea instituție sau companie și le-a propus.

Cele două repere mai sus exprimate, pot afirma că au reprezentat nu doar opțiunea personală de a urma Facultatea de management din cadrul Academiei de studii economice din București, ci și motivul ce a stat la baza alegerii acestei teme de licență, care apreciez că descrie, sub aspectul unui cadru general, principalele trăsături ale managementului românesc cât și cele ale managementului american, ambele fiind analizate și comparate din perspectiva analizării managementului resurselor umane.

Cunoscut fiind faptul că S.U.A. au lăsat o imensă amprentă asupra națiilor la nivel mondial, nu doar datorită faptului că au permis posibilitatea implementării și imitării politicilor sale de management sau din alte ramuri de interes, ci și urmare a implicării active în majoritatea programelor și activităților derulate în afara granițelor sale, am considerat că întocmirea acestei lucrări ar fi cea mai potrivită sursă, și totodată provocare, ce îmi poate conferi un pachet informațional, solid, benefic fiecărui absolvent al Facultății de management și fiecărui individ care dorește să ocupe o funcție de conducere în cadrul unei structuri organizatorice, unde să își implementeze și să își dezvolte pârghiile și trăsăturile manageriale. Această lucrare mi-a oferit totodată posibilitatea reâmprospătării cunoștințelor dobândite pe parcursul celor trei ani de studii, conținutul înglobând miezul informațional necesar consolidării unei temelii de cunoștințe specifice.

Am încercat să structurez această lucrare urmărind o creație personală, simplă, clară și concretă, care să fie ușor de parcurs și de analizat și care să poată constitui un real suport de inspirație, sub aspect general, neurmărind o particularizare amănunțită, ce poate ar fi lăsat impresia unui manual de specialitate. De aceea, în cele 4 capitole am comprimat aspectele principale, pornind de la sistemul, filosofia, stilul și politicile de management, aplicabile atât în cadrul organizațiilor din România, ce implică acțiuni manageriale și de gestionare a resurselor umane, cât și celor din S.U.A, încercând, totodată, să evidențiez trăsăturile managerilor, competențele, asemănările, deosebirile și preluările din sistemul de management american, urmărind astfel realizarea unui management comparat între cele două culturi.

Având în vedere sursa informațională inspirativă avută la dispoziție, conchid prin a aprecia această creație personală ca fiind favorabilă persoanelor intersate de acest domeniu.

Capitolul 1. MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE ÎN ROMÂNIA

În ultimii ani de tranziție, de după revoluție, România a împrumutat a mulțime de metode și principii manageriale de la țările dezvoltate, urmând modelul anglo-saxon, așa cum majoritatea țărilor din centrul și estul europei au făcut. Dezvoltarea practicilor manageriale a fost influențată în special de înființarea companiilor multinaționale pe teritoriul țării noastre, situație ce a luat amploare ca urmare a aderării la NATO și la Uniunea Europeană. Totuși sunt încă multe voci din rândul managerilor companiilor romanești care apreciază că România nu dispune încă de toate instrumentele pentru a face față practicilor manageriale externe, întreprinse la nivelul țării noastre odată cu aderarea la familia europeană, considerând această prezență în dezavantajul lor, în loc să privească aspectele economice pozitive.

1.1. CARACTERISTICILE GENERALE ALE MANAGEMENTULUI ÎN ROMÂNIA

În ultimii ani, atât în literatura de specialitate cât și în managementul romanesc, pe lângă faptul că s-au delimitat conceptele de management de cele de leadership, s-a încercat și combinarea acestora astfel încât rezultatele să fie maxime în urma gestionării resurselor avute la dispoziție. În acest sens, managementul dorește a-și completa partea teoretică cu cea emoțională, în timp ce leadership-ul se concentrează pe persoană, ca individ, în scopul motivării și stimulării intelectuale. În România, managementul se exercită atât în instituțiile de drept public sau privat cât și la nivelul companiilor, întreprinderilor, societăților, etc.

La nivelul instituțiilor publice, managementul se exercită prin intermediul legislației existente, aplicabile la nivelul fiecărei entități publice în parte, transpusă în acte normative sau regulamente interioare. Astfel, conducerea subordonaților de către managerul român se exercită pe baza acestor prevederi care, transpuse în fișa postului a managerului și a angajatului, creează cadrul acțional care cârmuiește acțiunile de conducere și de execuție. Managementul din instituțiile publice se exercită atât de către manageri generali cât și de către manageri specialiști, în domenii precum cel economic, juridic, logistic sau de reusrse umane, și are ca scop angrenarea întregului personal, încadrat, în scopul realizării obiectivelor stabilitate la nivelul instituțiiei publice, fie că se referă la ministerele de resort fie la nivelul administrației publice locale.