Analiza Situațiilor de Risc

1.1 CONCEPTUL DE RISC

În condiţiile economiei de piaţă, activitatea tuturor agenţilor economici este expusă, într-o măsură mai mică sau mai mare, riscurilor generate de mecanismele pieţei.

Dacă în economiile concurenţiale cu tradiţie riscul este abordat sistematic, putând fi într-o anumită măsură controlat, în economiile aflate în tranziţie acest lucru nu este posibil încă.

Această afirmaţie decurge din faptul că riscurile care planează asupra agentului economic, indiferent că este o bancă sau o firmă care desfăşoară un anumit tip de activitate sunt nu numai de natură financiară, comercială sau investiţională, ci depind în mare măsură de poziţia agentului pe piaţă, de puterea sa economico-financiară, la care se adaugă şi riscul survenit ca urmare a modificărilor structurale care au loc la nivel macroeconomic.

În aceste condiţii, riscul devine o componentă esenţială a politicii manageriale a oricărui agent economic, a strategiei elaborate de către acesta. care depinde aproape în totalitate de abilitatea şi capacitatea fiecăruia de a-şi anticipa evoluţia şi de a-şi valorifica şansele, asumându-şi un aşa-zis "risc al eşecului în afaceri" .

Pornind de la o astfel de abordare este important pentru înţelegerea corectă a noţiunii de risc, de a face distincţie clară între risc şi incertitudine.

În sens general, riscul poate fi definit ca probabilitatea producerii unui eveniment nedorit într-o "situaţie dominată de o lege care acţionează ", care poate fi previzibil sau ne previzibil, în timp ce incertitudinea este o "ignoranţă statistică, o necunoaştere a legii care acţionează, astfel că nu se poate determina o probabilitate pentru evenimentele posibile” .

Nu există însă o definiţie unică, strictă a riscului. Riscul se manifestă chiar din momentul definirii unei afaceri, a stabilirii obiectivelor şi a condiţiilor de desfăşurare a afacerii respective.

Astfel, alegerea unui obiectiv eronat şi luarea unor decizii greşite pot genera apariţia unui risc, care se va manifesta sub forma pierderilor ce vor rezulta ca urmare a acestora.

Importanţa analizei riscurilor în procesul decizional este sugestiv prezentată în figura 1.

Într-o accepţiune sintetică, riscul este apreciat ca fiind variabilitatea rezultatului unei activităţi sub presiunea mediului.

Rentabilitatea activităţii economice este, direct dependentă de riscul suportat: ea nu poate fi apreciată decât în funcţie de riscul pe care îl suportă agentul economic.

Diferiţii agenţi economici nu-şi asumă un risc decât în funcţie de rentabilitatea pe care o anticipează.

Figura 1 Condiţiile apariţiei şi manifestării riscului

Din grafic rezultă, însă, că şi în cazul luării unor decizii corecte pot apărea pierderi, deci implicit risc, ca urmare a manifestării unor factori conjuncturali care nu au putut fi luaţi în calcul de către agentul economic.

În acest context apare necesară introducerea noţiunii de "gestiune a riscului". În sens general, aceasta presupune minimizarea pierderilor, respectiva cheltuielilor suplimentare în situaţia producerii riscului.

Gestiunea riscului are în vedere două elemente: evaluarea riscurilor şi luarea măsurilor asiguratorii pentru evitarea lor.

Evaluarea riscurilor implică aplicarea unor metode de analiză, procedee şi tehnici statistice care să permită dimensionarea factorilor ce pot genera riscuri, astfel încât pierderile să fie minime, în timp ce al doilea element - măsuri asiguratorii presupune direcţionarea efectuării tranzacţiilor spre arii cu expunere la risc cât mai mici, mergându-se uneori chiar până la renunţarea tranzacţiilor respective şi adoptarea unor politici de asigurare ca ultimă soluţie când măsurile de prevenire nu sunt suficiente.