Caracterizarea Impozitelor Directe și a Impozitelor Indirecte

Politica fiscală

Politica fiscală este ansamblul de măsuri guvernamentale privitoare la metodele şi tehnicile de impozitare, la raportul dintre impozitele directe si indirecte, la stabilirea canalelor de procurare a veniturilor fiscale, la urmărirea ratei presiunii fiscale, în scopul influenţării dezvoltării economice şi vieţii sociale.

Fiind o componentă a politicii economice, fiscalitatea trebuie să conducă spre îndeplinirea obiectivelor economice.

Politica fiscală „se constituie în cadrul activităţii autorităţii publice de percepere şi utilizare a resurselor necesare satisfacerii consumului public şi furnizării de servicii şi bunuri publice. Prin politica fiscală se stabilesc volumul şi provenienţa resurselor de alimentare a fondurilor publice, metodele de prelevare care urmează a fi utilizate, obiectivele urmărite, precum si mijloacele de realizare a acestora ”.

Veniturile cu caracter fiscal ale administraţiei publice centrale sunt:

• impozite directe (impozite pe venit, impozite pe profit, impozite pe avere);

• impozite indirecte (taxa pe valoarea adaugată, taxe de consumaţii sau accize, monopoluri fiscale, taxe vamale);

• taxe de înregistrare şi de timbru (taxe judecătoreşti, taxe de notariat, taxe consulare, taxe de administraţie);

Structura resurselor financiare publice este însă foarte diferită de la o ţară la alta.

În timp ce în ţările dezvoltate cea mai mare parte a resurselor financiare publice este determinată de impozitele directe, în ţările în curs de dezvoltare – printre care se numără şi România – sursa principală o constituie impozitele indirecte, în special impozitele pe consum (TVA, accize).

Ţintele politicii fiscale ale unui stat sunt

1. a.) în domeniul cheltuielilor:

- mărimea (volumul): norme de cheltuieli

- destinaţia: ramura, proiectul

- structura: optimă (alegerea priorităţilor)

- instrumente, pârghii folosite

- obiectiv: minimizarea cheltuielilor; eficienta lor

2. b.) în domeniul veniturilor:

- mărimea (volumul)

- provenienţa: cine sunt plătitorii

- metoda de prelevare

- obiectivele:

- echilibrare

- o stabilitate macroeconomică

Caracterizarea generală a impozitelor directe şi indirecte

Noţiunea de impozit provine din limba latină de la cuvântul “impozitus” şi din limba franceză de la cuvântul “impôt”.

Impozitul reprezintă o contribuţie bănească obligatorie cu titlu nerambursabil datorată potrivit legii bugetului de stat de către persoanele fizice sau juridice pentru veniturile pe care le obţin sau bunurile pe care le posedă.

El are caracter universal ca o consecinţă a suveranităţii statului şi el este o instituţie de drept publică fără de care nu se poate concepe existenţa statului, făcând parte organică din el.

Din punct de vedere al instituirii, în epoca antică impozitele şi taxele erau hotărâte de forurile legislative cât şi de conducătorii acestor state, iar dreptul de a institui impozite şi taxe reprezintă prerogativ de conducere statală.

Evoluţia impozitelor în evul mediu este evidenţiată în sporirea treptată a numărului şi felului impozitelor, atât a celor ce se percepeau în natură ca părţi determinante din anumite produse, cât mai ales a celor percepute în bani.

În evoluţia modernă a impozitelor, instituirea acestora cu consimţământul contribuabililor a fost subordonată competiţiei parlamentare, ca organe legislative cu caracter reprezentativ de a reglementa impozitele şi celelalte venituri necesare acoperirii cheltuielilor publice.

În mod excepţional, în împrejurări de necesităţi financiare deosebite, competenţa legislativă în materie fiscală a fost delegată puterii executive.

Impozitele sunt plăţi care se fac către stat cu titlu definitiv şi nerambursabil. În schimbul acestora, plătitorii nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egală sau apropiată.

Rolul impozitului se manifestă pe plan financiar, economic şi social, definit de o etapă de dezvoltare a economiei de alta.

Cel mai important rol al impozitelor se manifestă pe plan financiar, în sensul că impozitele reprezintă mijlocul principal de procurare a resurselor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor publice. În ţările dezvoltate din punct de vedere economic, prin intermediul impozitelor şi taxelor se procură între 80-90% din totalul resurselor financiare publice.

Schema impozitelor directe şi indirecte

- Impozite directe

- Reale

-Impozitul funciar

-Impozitul pe cladiri

-Impozit pe activitati industriale

-Impozit pe activitati comerciale si profesii libere

-Impozit pe avere