Comparație între România și Olanda

I. ARGUMENT

Olanda, ca stat fondator al UE, reprezintă un potenţial model pentru viitoarele state aspirante la statutul de membru al Uniunii. Şi in cazul României a fost la fel. Din acest motiv am considerat că este relevant să fac o analiză, sumară a punctelor de plecare a celor două state la momentul intrării lor în UE, la evoluţia lor în timp iar apoi la situaţia actuală: Olanda ca stat ce contribuie la actuala perioadă de reflecţie asupra Constituţiei şi ca stat ce încearcă să aduca soluţii concrete la unele probleme cu care se confruntă cetăţenii europeni iar pe cealaltă parte, România, nou membru, care demarează o amplă dezbatere publică cu privire la UE pentru a-şi dezvolta o viziune proprie asupra problemelor europene.

II. PREZENTARE SUCCINTĂ

Olanda este un stat fondator al UE, semnatar al tratatului de la Roma. Acest stat este caracterizat de un ambient politic stabil, o buna poziţie geografică şi de un mediu de afaceri sigur şi atractiv pentru investitori. Tot aici sunt dezvoltate şi relaţii comerciale la un nivel înalt cu alte state. Din punct de vedere politic, ţara este organizată pe principiul sistemului bicameral.

România este unul dintre cele mai mici state intre membrii UE. Ca şi în primul caz, se poate vorbi despre o bună poziţie geografică datorită deschiderii la Marea Neagră, dar şi din punct de vedere turistic se poate spune despre România că este un stat avantajat de mediul geografic. Din punct de vedere politic, România este caracterizată de o stabilitate relevantă. Aria negativă a acestui stat o constituie sistemul economic, care, după un declin covârşitor, revoluţia din 1989, incercă sa se stabilizeze intr-un context în care economia acestei ţări este una multilateral dezvoltată.

III. SCURT ISTORIC al UE

La tratatul de la Roma au participat 6 ţări, tratat prin care a fost instituită Comunitatea Economică Europeană (EEC) la 25 martie 1957 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958. Numele complet al tratatului era Tratat de instituire a Comunităţii Economice Europene. Această denumire a ridicat o serie de probleme şi astfel că prin tratatul de la Maastrich s-a penalizat, eliminând printre alte lucruri, termenul Economic, atât numele comunităţii cât şi din cel al tratatului- acesta este motivul pentru care tratatul este intitulat Tratat de instituire a Comunităţii Europene sau tratatul Comunităţii Europene, iar Comunitatea Economică Europeană devine UE.

La momentul constituirii, principalul scop prevăzut de tratatul de la Roma, a fost consolidarea pieţei comune pentru o trecere liberă a bunurilor, serviciilor, capitalurilor şi indivizilor până la sfârşitul anului 19921.

Schimbările din 1989 aduc şi unele schimbări în ceea ce priveşte scopul uniunii. Astfel că anul 1998 defineşte cele 11 ţări ce participă la uniunea econimică. Condiţia principală s-a răsfrânt în trei direcţii. Acestea vizau deficitul bugetar, datoria, inflaţia şi datoria publică.

POZIŢIA CELOR DOUĂ STATE FAŢĂ DE UE

Dacă Olanda se numară printre cele 6 state fondatoare ale UE şi deci, un stat care a participat activ la formarea cadrului legislativ al UE prin semnarea tratatului de la Roma în 1957. “România a fost una dintre primele ţări din europa centrala si estică care a iniţiat demersuri pe lângă Comunitatea Economică Europeană şi Comisia Comunităţii Europene pentru dezvoltarea de relaţii comerciale încă din anul 1970. din ianuarie 1974 România a beneficiat de sistemul generalizat de preferinţe SGP, după care a semnat o serie de acorduri cu comunitatea pentru facilitatea schimburilor comerciale.2

România, pentru a ajunge să fie membru UE cu drepturi depline, a depus eforturi uriaşe pentru a asigura o compatibilitate între cadrul legislativ naţional şi cel al UE. Aceste criterii de selecţie cereau să existe în primul rând instituţii care să stabilească democraţia, drepturile universale ale omului si respectul şi protecţia minorilor. Apoi, pentru ca un stat să poată face faţă în jungla monopolurilor şi a economiilor puternic dezvoltate ce se găsesc în cadrul UniuniI, statele fondatoare cer o economie de piaţă viabilă şi competitivă.

Eforturile României au început să dea roade în anul 1999, când, la Helsinki a fost luată decizia de a începe negocierile în vederea aderării. Timp de 8 ani statutul României ca ţară membră a UE a fost mereu discutat. A trebuit să treacă printr-o serie de procese ce aveau ca obiectiv îmbunătăţirea vieţii şi asigurarea unei binăstări sociale a vieţii din România.

ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE OLANDA SI ROMÂNIA

“În anul 1950 când se prefigura înfinţarea unei comunităţi europene, aproape 90% din populaţia Olandei era în favoarea înfinţării unui guvern european, care să funcţioneze în baza unei constituţii EUROPENE” 3

La mai bine de jumatate de secol poziţia României faţă de aderare la ceva deja existent UE este similară. Conform unor sondaje de opinie efectuate de Metromidia – Transilvania, se atestă ca Românii şi-au dorit cu ardoare aderenţa la UE şi că o văd ca pe un lucru pozitiv.

Pentru a se putea face o analiză de ansamblu, obiectivă a celor două state este necesar să vedem şi de unde au pornit fiecare. Evoluţia pe care a avut-o Olanda, începând cu perioada imediat următoare celui de al doilea Război Mondial, este una pozitivă dar desfăşurată lent. Olanda a trecut printr-o serie de schimbări, în primul rând de factură economică. Razboiul lăsase în urma sa un spectacol trist al unei ţări devastate, 92.000 locuinţe distruse, 228,000 acrii pământ sub apă, electricitate redusă la 17%, iar reţeaua de căi ferate la 40%. În ceea ce priveşte capacitatea de producţie, aceasta a fost serios amputată prin demontarea şi ridicarea de către trupele naziste în retragerea a 86 de instalaţii industriale şi peste 28.000 maşini. 4

Nici situaţia României în perioada postebelică nu a fost cu mult mai roz, ba mai mult chiar mai gravă decât cea a Olandei. România a suferit atât pagube materiale cât şi pierderea unui număr foarte mare de vieţi omeneşti care pentru acel moment au însemnat o criză în ceea ce privea mortalitatea.