Cultura managerială

Calitatea culturii unei organizații este dată de modul în care managerii (în special cei de top) se identifică cu valorile organizației, cu normele și obiectivele urmărite. Cultura este vazută ca un mijloc de control pentru îmbunătățirea managementului.

Lumea socială e percepută ca fiind construită de oameni și exprimată prin simboluri și sensuri pe care oamenii le definesc. Imaginea culturală conduce toate înțelegerile și interpretările a ceea ce se întȃmplă într-o organizație.

Cultura managerială este definită de Ovidiu Nicolescu în lucrarea Management1, „sistemul de valori, credințele, aspirațiile, așteptările și comportamentele managerilor dintr-o organizație care se reflectă în tipurile și stilurile de management practicate în cadrul organizației, marcȃnd sensibil conținutul culturii organizaționale a fiecarei firme și performanțele sale".

M. Năstase (2004)2 menționează că maniera în care cultura managerială influențează performanțele unei organizații poate fi explicată în mai multe moduri:

- asigură direcționarea eforturilor către un obiectiv sau un set de obiective;

- dezvoltă o motivație puternică pentru salariați și obținerea rezultatelor așteptate;

- furnizează o structură și un sistem de mecanisme care coordonează eforturile angajaților, fără a fi nevoie de un set de proceduri sau sisteme formale.

Alegerea acestei teme are drept obiectiv aprofudarea cunoștințelor despre cultura managerială, faptul de a defini și de a cunoaște limbajul cultural, identificarea legăturilor dintre cultura organizațională și cultura managerială, raportul dintre performanțele culturii manageriale și cultura orgaizației, rolul culturii manageriale, aspecte ale culturii manageriale în Romȃnia.

Cultura managerială ar trebui să beneficieze de o atenție aparte din partea managerilor, deoarece aceasta are un impact puternic asupra modului de fixare și de îndeplinire a obiectivelor organizației și implicit asupra succesului acesteia.

1 Nicolescu, O., Management, Editura Economică, 1999. 2 Nastase, M., Cultura organizațională și managerială, Editura ASE, 2004.

4

Cap. I

Cultura managerială. Aspecte conceptuale.

Cultura organizațională este considerată tot mai mult astazi ca unul dintre factorii care au o influiență semnificativă asupra performanțelor unei firme. De cele mai multe ori rezultatele bune și foarte bune se datorează capacității proprietarilor, managerilor și liderilor de a creea, menține și dezvolta o cultura organizatorică puternică, cu scopul de a-i motiva pe membrii săi, să atingă obiectivele propuse.

Într-o cultură organizatională puternică, majoritatea managerilor au un set comun de valori, credințe, comportamente cu privire la modul în care trebuie direcționată afacerea. Noii angajați intră în contact cu acest set de valori și îl adoptă.

Datorită poziției și statutului pe care îl au managerii în ierarhia organizației, aceștia au un rol important în modelarea atitudinilor, deciziilor și comportamentelor subordonaților. Rezultă astfel o cultură managerială, ca parte integrantă a culturii organizaționale asupra căreia se poate exercita o influiență pozitivă sau negativă.

Organizațiile care au o cultură managerială puternică sunt considerate a fi companii cu un anumit „stil" (exemplu: Philips, Coca Cola etc.).

Modul în care cultura managerială influiențează realizarile unei firme se poate explica în multe feluri:

- dezvoltă în salariați o motivație puterică pentru obținerea rezultatelor preconizate,

- asigură îndreptarea eforturilor către un obiectiv sau cumul de obiective stabilite în prealabil,

- oferă o structură și un sistem de mecanisme care coordonează eforturile angajaților, fără a fi necesare alte proceduri sau sisteme formale.

În această lucrare înțelegem prin cultură managerială, totalitatea credințelor, valorilor, atitudinilor, simbolurilor și comportamentelor managerilor dintr-o organizație, care se reflectă în deciziile și acțiunile pe care aceștea le adoptă și aplică, cu scopul de a asigura dezvoltarea competitivă a firmei.1

Cultura managerială este cultura specifică unei singure profesii: aceea de manager. Desigur, există “școli” manageriale care introduc varietate în cultura managerială, dar ele gravitează în jurul aceleiași profesii. 1 Nastase, M., Cultura organizationala si manageriala, Editura ASE , 2004.

5

Sursa majoră de varietate este dozajul mic între un anumit cumul de cunoștințe, principii și proceduri care țin de o “școală” sau alta și o anumită practică managerială proprie fiecărei persoane care își exercită profesia de manager. Unicitatea individului face posibil acest dozaj unic. De observat că acest gen de unicitate este forma sub care reapare noutatea prin combinație.