Decizii privind Surse de Aprovizionare

Aprovizionarea presupune in sens larg asigurarea bunurilor materiale, serviciilor, fortei de munca, informatiilor, capitalului si titlurilor de proprietate intelectuala (inventii, licente, drepturi de copywright, etc.) necesare derularii activitatilor ale intreprinderii.

Procurarea de forta de munca cade in sarcina managementului resurselor umane, obtinerea de informatii se regaseste ca intrari in cadrul fiecarei functiuni ale intreprinderii

Asigurarea resurselor finaciare intra in obligatiile managentului finaciar. Toate activitatile legate de proprietatea intelectuala sunt parte a managementului activitatilor de cercetare-dezvoltare.

Prin urmare, in sens restrans, aprovizionarea se restrange conform literaturii de specialitate numai la aprovizionarea cu bunuri si servicii.

Cu privire la hotararea asupra surselor de aprovizionare se pot diferentia 3

alternative: procurarea de pe pietele locale, procurarea dintr-o tara terta, in care

intreprinderea nu detine nici o unitate de productie sau procurarea din cadrul firmei

transnationale.

In cazul aprovizionarii de pe piata locala a firmei-mama se va exporta materialul cumparat de aceasta catre firma-fiica din strainatate. Aceasta strategie poate conduce la conflicte intre intesesele firmei-mama si a celor ale filialei sale in strainatate sau ale tarii unde se afla filiale, de multe ori importurile in detrimentul materiilor prime locale creand dezechilibre ale balantei de plati externe ale statului respectiv. Vorbim de aprovizionare dintr-o tara terta cand se procura materiale din tari, in care firma mama nu are unitati de productie proprii. Este vorba in acest caz de livrari din afara firmei transnationale.Avantajele si dezavantajele acestei strategii se vad cel mai bine cand se analizeaza cea de a treia posibilitate si anume, aprovizionarea din cadrul concernului.

La aprovizionarea din cadrul concernului (societatii transnationale) intalnim avantajul ca se atinge o mai buna utilizare a capacitatilor de productie a unei unitati de productie. Transferul de know-how se realizeaza in cadrul entitatilor firmei mama. Se economisesc, de asemenea, si costurile cu cautarea permanenta de furnizori competitivi.Spre comparatie, avantajul aprovizionarii din afara concernului consta in aceea ca pe pietele cu mai multi potentiali furnizori domina concurenta, care ii obliga pe acestia la o permanenta inovatie tehnologica. Aceasta presiune a inovatiei si pretului poate fi mai mica la filialele firmei transnationale, care au asigurata desfacerea.

Cel putin din punct de vedere conceptional si metodic alegerea pietelor de aprovizionare cunoaste o anumita analogie cu cea din marketing in luarea deciziei asupra pietelor de desfacere. Ca si in cazul cercetarii pietei de desfacere si cea a pietei de aprovizionare se orienteaza catre strangerea de informatii cu privire la posibilitatile de implementare si utilizare a instrumentelor specifice politicii de aprovizionare (marketingul aprovizionarii) : se studiaza aici structura, caracteristicile cererii ca si comportamentul corespunzator ai celorlalti participanti pe piata aprovizionarii. Aceasta este sarcina cercetarii pietei de aprovizionare, care trebuie sa analizeze situatia prezenta si viitoare pe pietele de aprovizionare ale unei intreprinderi..- - - - Cercetarea pietei de aprovizionare se refera la toate bunurile economice

Pentru alegerea pietei in cadrul analizei pietei de desfacere urmatoarele dimensiuni ale raportului cerererii si ofertei sunt de evidentiat:

- Dimensiunea referitoare la obiect –piata produsului, defapt informatiile despre ceea ce se cere si ceea ce se ofera pe piata,

- Dimensiunea referitoare la locul unde cererea intalneste oferta,

- Dimensiunea referitoare la timp – momentul intalnirii cererii cu oferta.