Etica și transparența

Societatea informaţională în care omenirea se încadrează ireversibil este definită ca o societate a cunoaşterii şi, în acelaşi timp, ca o societate a organizaţiilor.

Conceptul de organizaţie bazată pe cunoaştere îşi are originile în anii 1984-1988 şi a înregistrat, de atunci, faze succesive de cristalizare. Astfel, Huber şi-a pus în mod explicit probleme legate de natura şi proiectarea organizaţiilor ”postindustriale”, sesizând necesitatea unui model organizaţional propriu noului tip de societate ce îi succede celei industriale.

Transparenta este o conditie a unei comunicari eficiente intre companie si grupurile cointeresate. Mai mult decat transparenta in comunicare, credibilitatea presupune un acord intre declaratiile si actiunile companiei.

Transparenţa este"Ca să fie credibil, un raport social trebuie să arate într-un mod transparent care este strategia companiei şi care sunt progresele făcute de la an la an. Nu trebuie uitate dificultăţile întâlnite în derularea programelor şi care sunt următorii paşi preconizaţi. Obiectivele trebuie să fie clare şi măsurabile, ca în orice plan de afaceri." (Adela Pascu)

"Greşeala cea mai mare ar fi, în acest moment, lipsa transparenţei, transparenţa este cheia încrederii." e arma etică a vremurilor noastre.

Pe scurt, transparenta in politicile de responsabilitate corporatista inseamna:

- a face public codul etic şi a-l promova în rândul angajaţilor şi partenerilor de afaceri ;

- a elabora rapoarte sociale periodice care să reflecte măsura în care compania îşi respectă obligaţiile pe care şi le asumă ;

- a face publice standardele de raportare utilizate precum şi auditorul care a elaborat rapoartele ;

- a evalua programele de investiţii sociale, impactul acestora asupra grupurilor sociale vizate ;

- a publica rezultatele programelor de investiţii sociale;

- a defini un cod etic, principiile care ghideaza organizatia in actiunile ei ori un set de standarde etice care sa fixeze drepturile si obligatiile pe care le are compania fata de grupurile cointeresate;

Ce este etica? "Dicţionarul explicativ al limbii române", prin ediţia sa din 1975 defineşte

etica ca fiind: "ştiinţa care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de

dezvoltare istorică, cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială; totalitatea

normelor de conduită morală corespunzătoare unei anumite clase sau societăţi"

O înţelegere a eticii este critică pentru noi ca indivizi, pentru că o etică sănătoasă reprezintă însăşi esenţa unei societăţi civilizate. Etica este fundaţia pe care sunt clădite toate relaţiile noastre. Ea înseamnă ansamblul nostru de a ne relaţiona faţă de patroni, faţă de angajaţi, de colegi, de clienţi, de subordonaţi, de furnizori, faţă de comunitatea în care ne aflăm şi unii faţa de alţii. Etica nu se referă la legăturile pe care le avem cu alte persoane - toţi avem legături unii faţă de alţii - ci la calitatea acestor legături.

In acest context, abordarea problemelor etice cu care se confruntă Romaia in toate domeniile de activitate, nu numai in domeniul afacerilor, face necesară delimitarea conceptuală a termenului cu care se operează atat in teorie, cat şi in practică. Astfel, etica reprezintă o ramură importantă a filosofiei ce poate fi denumită ştiinţa realităţii morale, deoarece incearcă elucidarea problemelor morale printr-un demers congnitiv.

Conform acestei abordări etica in afaceri poate fi definită ca reprezentand incercările de elucidare a problemelor morale in domeniul afacerilor, printr-un demers cognitiv.

De altfel, se poate observa că termenul de etică este sinonim cu cel de morală. Acesta provine din latinescul moralis sau din franceză morale şi desemnează ansamblul normelor de convieţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de colectivitate şi a căror incălcare nu este sancţionată de lege, ci de opinia publică” (DEX’98). in context, deontologia vizează aspecte de etică a unei profesiuni.