Evaluarea creativității organizaționale

I. Introducere in turism

Turismul reprezinta prin continutul sau un fenomen caracteristic civilizatiei actuale, una din componentele majore ale vietii economice si sociale ce polarizeaza interesul unui numar tot mai mare de tari. Receptiv la prefacerile lumii contemporane, turismul evolueaza sub incidenta acestora, dinamica sa integrandu-se procesului general de dezvoltare. La randul sau, prin vastul potential uman si material pe care il antreneaza in dezvoltarea sa, ca si prin efectele benefice asupra domeniilor ca care se interfereaza, turismul actioneaza cu un factor stimulator al progresului

ETIMOLOGIE: Termenul “turism” provine din cuvântul englez “to tour” (a călători, a colinda), având semnificaţia de excursie. Creat în Anglia în secolul al XVIII lea, desemnând iniţial acţiunea de a călători în Europa, acest termen derivă la rândul său din cuvântul francez “tour” (călătorie, mişcare în aer liber, drumeţie) şi a fost preluat în majoritatea limbilor moderne, pentru a exprima acele călătorii realizate, în primul rând, în scop de agrement şi recreere. Termenul francez “tour” derivă din cuvântul grecesc “tournos” şi din cel latin “turnus” cu semnificaţia de circuit.

DEFINITIE: turismului a cunoscut o evolutie care a demarat inca din ultimul deceniu al sec. XIX si a cunoscut numeroase nuantari si precizari pe parcursul secolului XX.

Dintre definitiile mai semnificative mentionam:

Turismul este un fenomen al timpurilor moderne bazat pe cresterea necesitatilor de refacere a sanatatii si schimbare a mediului inconjurator. ( E. Guyer Freuler).

Turismul este un ansamblu de relatii si fapte care rezulta din deplasarea si sejurul persoanelor in afara domiciliului lor atata timp cat sejurul si deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanenta si o activitate lucrativa oarecare. ( W. Hunziker).

II. Specificul si istoricul managementului în industria ospitalităţii

Managementul în turism, o lungă perioadă de timp, a fost un management care purta direct amprenta personalităţii managerului. Puţini dintre conducătorii de unităţi din trecut din ramura turistică puteau fi consideraţi manageri în sensul curent al termenului. Investiţiile erau mici, problemele conducerii resurselor umane erau practic nerecunoscute, majoritatea fiind afaceri familiale. La un nivel empiric, managementul reprezintă abilitatea de a oferi confort călătorului.

Astăzi, produsul turistic devine tot mai complex şi mai dificil de promovat, cadrul juridic devine o componentă tot mai importantă în condiţiile internaţionalizării pieţelor, întreprinderea turistică acţionând într-un mediu tot mai complex. Eforturile sunt concentrate spre reducerea costurilor şi creşterea profitului. Ca rezultat, apare necesitatea introducerii unor practici manageriale ştiinţifice în activitatea întreprinderilor, ca un mijloc de acţiune împotriva presiunilor crescânde cu care se confruntă industria turistică.

Primele cursuri de management hotelier au fost oferite pentru prima oară de Cornell University în 1922. Dezvoltarea explozivă a circulaţiei turistice a transformat această activitate într o veritabilă industrie în care, pe măsura creşterii concurenţei, a apărut necesitatea aplicării unui management modern. Este o axiomă faptul că valoarea unei afaceri este bazată într-o mare măsură pe talentul managerial, managementul fiind un act dinamic care se justifică prin rezultate. Referitor la profesionalismul din turism s-a argumentat că “nu poţi conduce un hotel ca pe o fabrică” sau că “managementul restaurantelor este o artă, nu o ştiinţă”. Managementul în domeniul turismului ca şi în celelalte sectoare este mai întâi o ştiinţă şi apoi o artă, având, ca în orice activitatea productivă, ca obiectiv central obţinerea de profit. Oricum, afacerile turistice sunt unice necesitând aplicarea unui set specific de principii şi concepte. Există o competiţie acerbă, în SUA – circa 50% din noile restaurante se închid în cursul primului an de activitate. Totuşi, turismul este primul generator de locuri de muncă în 39 din statele Americii.