Specificul culturii organizaționale în cadrul întreprinderilor

Introducere

Cultura organizaţională reprezintă unul dintre conceptele importante care s-au afirmat relativ recent şi au influenţat de o manieră semnificativă modul de gândire şi acţiune al cercetătorilor, profesorilor şi studenţilor, a managerilor şi întreprinzătorilor, a specialiştilor din diverse organizaţii, din toate zonele lumii.

Cultura unei organizaţii este definită ca sistem de credinţe şi valori comune care se dezvoltă în organizaţie şi orientează conduita membrilor săi. Această cultură, denumită şi cultură corporativă, oferă înţeles şi direcţie conduitei zilnice a membrilor organizaţiei. Ea întăreşte credinţele comune, încurajează membrii organizaţiei să depună eforturi pentru realizarea obiectivelor organizaţiei. De o şi mai mare importanţă este faptul că această cultură organizaţională poate deveni un avantaj competitiv dacă sprijină strategia firmei şi dacă este adaptată în aşa fel încât să răspundă solicitărilor din mediul extern al organizaţiei.

Specialiştii acordă o importanţă deosebită culturii organizaţionale, considerând-o esenţială pentru reuşita organizaţiei. Culturile puternice influenţează membrii organizaţiei în aşa fel încât aceştia să conlucreze în beneficiul orgnaizaţiei: acele organizaţii care au reuşită în afaceri au culturi puternice, care le permit un grad mare de adaptabilitate la mediul extern şi un ritm susţinut de optimizare/îmbunătăţire în sfera lor de activitate.

Dezvoltarea conceptului de cultură organizaţională a fost favorizată şi de reconsiderarea majoră a rolului pe care resursa umană îl are în evoluţia organizaţiei.

Obiectivele care constituie scopul lucrării sunt:

1. Examinarea noţiunii şi conţinutului culturii organizaţionale

2. Studierea metodelor de evaluare a culturii organizaţionale

3. Prezentarea companiei, modelului cultural al companiei Knauf şi evaluarea culturii organizaţionale a unei întreprinderi în vederea argumentării efectului culturii organizaţionale asupra imaginii şi performanţelor unei companii moderne.

În cadrul realizării proiectului au fost studiată lectura economică de specialitate, site-uri specializate, unele materiale ce au reprezentat obiectul unor conferinţe ştiinţifice, etc.

Lucrarea este structurată în două capitole, primul capitol conţinând baza teoretică a lucrării care include noţiunea de cultură organizatională, componentele culturii organizaţionale, clasificări şi metode de evaluare a culturii, iar cel de-al doilea- prezentarea generala a întreprinderii “Knauf” , evaluarea culturii organizaţionale a companiei prin metoda circumplex, şi, desigur, propunerile şi metodele de îmbunătăţire a culturii organizaţionale se conţin în încheiere.

1. CONCEPTUL ŞI METODELE DE EVALUARE ALE CULTURII ORGANIZAŢIONALE

1.1. Noţiunea şi conţinutul culturii organizaţionale

Ascensiunea Japoniei după cel de-al doilea război mondial, ca una dintre cele mai puternice forţe economice a lumii, a contribuit substanţial la studierea mai atentă a relaţiei cultură-management-performanţe. Deşi a suferit distrugeri importante în timpul războiului, neavând aproape nici o resursă naturală şi cu o suprapopulaţie de aproape 126 milioane locuitori, Japonia a reuşit să atingă cea mai mare rată de creştere economică, cel mai redus nivel al şomajului şi să creeze un climat de muncă stimulativ pentru angajaţii firmelor.

Interesul specialiştilor americani şi vest-europeni de a explica „miracolul” japonez a condus la considerarea culturii, atât la nivel macro, cât şi micro, ca un factor determinant al funcţionalităţii şi performanţelor firmei.

Cadrul conceptual al culturii organizaţionale îşi are rădăcinile în situaţiile sociale, în antropologie, sociologie, psihologie socială şi comportamentul organizaţiei.

Astfel, o serie de factori sociali, precum morala, etica, ataşamentul, gradul de satisfacţie, implicare etc., la locul de muncă, sunt tot mai mult luaţi în considerare.

În „American Heritage Dictionary” cultura este definită ca fiind „totalitatea credinţelor, valorilor, comportamentelor, instituţiilor şi alte rezultate ale gândirii şi muncii umane, ce sunt transmise social în cadrul unei colectivităţi”.

Ouchi defineşte cultura organizaţională ca „un set de simboluri, ceremonii şi mituri ce comunică credinţele şi valorile de bază ale organizaţiei membrilor săi”.[1.3., p. 41]

Peters şi Waterman consideră cultura organizaţională ca „un set coerent şi dominant de valori împărtăşite, transmise prin mijloace simbolice precum poveşti, mituri, legende, sloganuri, anecdote, povestioare”.[1.4., p. 103]

Ovidiu Nicolescu consideră că, „cultura organizaţională rezidă în ansamblul valorilor, credinţelor, aspiraţiilor, aşteptărilor şi comportamentelor conturate în decursul timpului în fiecare organizaţie, care predomină în cadrul său şi care îi condiţionează direct şi indirect funcţionalitatea şi performanţele”.[1.2., p. 273]

Formele de manifestarea a culturii organizaţionale sunt în mare parte intangibile, mai puţin vizibile, însăşi specialiştii în domeniu le percep frecvent parţial diferit.

În cadrul organizaţiei se disting trei niveluri ale culturii organizaţionale: