Franciza - studiu de caz

Franciza este o metodă modernă de a incepe şi de a desfăşura o afacere pe cont propriu,respectiv de a produce şi/sau, comercializa într-un anumit spaţiu, bunuri şi servicii care au fost lansate anterior cu succes în alte teritorii (pe alte pieţe).

Din punct de vedere juridic, franciza este un contract între două sau mai multe persoane, având ca obiect acordarea unei concesiuni, prin care o persoană, numită beneficiar, primeşte de la o altă persoană - francizor – dreptul de a se angaja în producţia, ofertarea, vânzarea sau distribuirea unor bunuri sau servicii, conform unui anumit plan general. Deşi această definiţie explică perfect termenul de franciză , pentru a înţelege adevăratele avantaje ale acestui tip de afacere voi explica mai puţin condensat în ce constă de fapt metoda francizei.

În mare măsură, franciza este un model economic ce are ca principal scop dezvoltarea unei afaceri existente, simultan cu minimizarea riscului. Orice studiu de specialitate demonstrează că rata de eşec în cazul afacerilor în franciză este aproape aceeaşi cu cea de succes al afacerilor începute pe cont propriu.

Franciza este de asemenea modalitatea prin care investitorul este scutit de riscurile înfiinţării unei afaceri. O afacere nouă poate implica costuri enorme sau pierderi uriaşe. Acest lucru este evitat prin cumpărarea pachetului de franciză, ce oferă toate informaţiile necesare începerii activităţii. De asemenea, dobânditorul francizei poate beneficia şi de cursuri de instruire, ce contribuie la diminuarea riscurilor de eşec.

Studiu de caz a companiei multinaţionale IKEA

IKEA este o companie privată care comercializează mobilier casnic la preţuri reduse. Compania este pioner în comercializarea de mobilier ambalat în cutii de dimensiuni reduse, fiind în prezent cel mai mare retailer de mobilier. Compania a fost fondată în Suedia, în 1943 de către Ingvar Kamprad, iar în prezent este deţinută de către o fundaţie olandeză, controlată de către familia Kamprad. Inter IKEA Systems B.V. este proprietarul/francizorul mărcii comerciale IKEA şi a conceptului Ikea. Este o companie olandeză cu birouri în Olanda, Suedia şi Belgia.

Kamprad s-a născut în sudul Suediei, în 1926, şi a crescut la ferma Elmtaryd, lângă Agunnaryd - un mic sat. La o vârstă fragedă, a descoperit că poate să cumpere chibrituri în cantităţi mari de la Stockholm şi să le vândă la un preţ mic, dar cu profit bun. El a reinvestit profiturile şi s-a extins la comerţul cu peşte, seminţe, decoraţii de Crăciun, creioane şi pixuri. La vârsta de 17 ani, tatăl lui Kamprad i-a dat o recompensă frumoasă pentru reuşitele la şcoală. Pe ce a cheltuit-o? A fondat IKEA. Numele IKEA a fost format din iniţialele lui Kamprad (I.K.) şi primele litere ale fermei şi satului unde a crescut - Elmtaryd si Agunnaryd. Initial, IKEA vindea stilouri, rame de fotografii, şerveţele pentru masă, ceasuri, bijuterii şi şosete de nylon, satisfăcând nevoile clienţilor datorită preţurilor accesibile.

Când şi-a perfecţionat abilitatea de a discuta cu clienţii individual, el şi-a transformat afacerea într-un fel de operaţiune de schimb prin poştă, contactând dubiţa locală care transporta laptele pentru a-şi face livrările.

În 1974, Kamprad a introdus produsele de mobilier în linia IKEA. Forţa de muncă locală pe care a folosit-o i-a permis costuri scăzute. Mobila a fost un success şi, în 1951, Kamprad a decis să oprească producţia tuturor celorlalte bunuri şi s-a axat pe mobilă. În 1953, s-a deschis primul showroom IKEA, datorită presiunii competiţionale. IKEA se găsea într-un război al preţurilor cu concurentul ei cel mai mare. Showroom-ul le-a permis oamenilor să vadă, să atingă şi să se asigure de calitate înainte de a cumpăra.

În prezent IKEA deţine 301 de magazine în 37 de ţări.

Kamprad a fost foarte perspicace când a creat structura organizaţională a IKEA. Este deţinută în ultimă fază de un trust danez controlat de familia Kamprad, împreună cu mai multe holdinguri de companii ce manevrează diferite aspecte ale operaţiunilor IKEA, cum ar fi francizele, producţia şi distribuţia. IKEA are chiar şi un segment pe piaţa bancară. Kamprad a rezistat în repetate rânduri presiunii de a transforma compania într-una publică, crezând că acest fapt ar duce la o încetinire a procesului de luare a deciziilor care au permis creşterea fenomenală.

IKEA este în prezent deţinută de un ansamblu complicat de organizaţii non-profit, şi corporaţii cu scop comercial din Olanda, Luxemburg şi alte câteva ţări. Această complexă structură oranizaţională se pare că a fost creată de Ingvar Kamprad pentru a evita taxele menţinându-şi însă controlul asupra IKEA. Firma este divizată în principiu în două părţi: operaţional şi francize. Cele mai multe din operaţiunile întreprinse de IKEA inclusiv managementul majorităţii magazinelor sale, design-ul şi fabricarea mobilei şi achiziţionarea materialelor de la furnizori sunt supravegheate de Ingka Holding, o firmă privată daneză. Din cele 301 de magazine IKEA din 37 de ţări, 223 sunt conduse de Ingka Holding, restul sunt francize. Conceptul IKEA precum şi marca firmei sunt deţinute de o altă firmă daneză Inter IKEA System. Fiecare magazin IKEA, inclusiv cele conduse de Ingka Holding, plătesc o taxă de franciză de 3% firmei Inter IKEA System.

Cel care deţine în final Inter IKEA Systems este foarte greu de aflat, fiind un sistem de conducere foarte complicat. Inter IKEA Systems este deţinut de IKEA Holding, o companie înregistrată în Luxemburg. La rândul ei, IKEA Holding aparţine unei companii cu acelaşi nume din Antilele Olandeze care este condusă de o companie asistată în Curaçao. Cei care deţin această companie sunt sub anonimat dar se crede că ar fi membrii ai familiei Kamprad.