Funcțiile Managementului

1.Introducere

Managerii au ca o primă responsabilitate previziunea, care include acele activităţi manageriale prin care se determină obiective pentru viitor şi mijloace adecvate atingerii acestora. Rezultatul funcţiei de previziune este o formă de previziune, un document scris care specifică direcţiile de acţiune pe care firma le va urma.

În prezent, în toată lumea se face previziune. Pentru a face o previziune bună, pentru a face ca planurile să aibă succes, previziunea- ca şi alte funcţii manageriale trebuie să aibă loc în contextul teoriilor, principiilor şi tehnicilor fundamentale ale managementului.

2.Elemente decizionale ale previziunii

Funcţia previziune cere managerilor să ia decizii cu privire la patru elemente:

a. obiectivele – specifică condiţii viitoare pe care managerul speră să le atingă.

b. acţiunile – specifică mijloacele sau activităţile specifice, prevăzute în vederea atingerii obiectivelor

c. resursele – reprezintă restricţii pentru direcţiile de acşiune. O previziune trebuie să specifice genurile şi cantităţile de resurse necesare, ca şi sursele şi alocaţiile potenţiale pentru aceste resurse.

d. implementarea – presupune decizii ce se referă la căile şi mijloacele de aplicare practică a acţiunilor preconizate.

3.Natura şi importanţa previziunii

3.1. Natura previziunii

Esenţa naturii previziunii poate fi pusă în evidenţă prin patru principii majore:

a. contribuţia la scop şi obiective – scopul fiecărui plan şi al tuturor formelor derivate este de a facilita realizarea scopului şi obiectivelor întreprinderii.

b. primatul previziunii faţă de celelalte funcţii manageriale

c. prezenţa la orice nivel managerial – previziunea este o funcţie a tuturor managerilor, deşi caracterul şi amploarea ei vor fi diferite în funcţie de autoritatea lor şi de natura politicilor şi planurilor conturate de superiorii lor.

d. Eficienţa previziunilor – se măsoară prin cuantumul contribuţiei la realizarea scopului şi obiectivelor după scăderea costurilor şi a altor consecinţe impuse de formularea şi aplicarea previziunii(planului).

3.2.Importanţa previziunii

Previziunea poate apărea la toate nivelele într-o organizaţie. Faptul că cei mai mulţimanageri fac previziune sub anumite forme este pe deplin justificat de importanţa previziunii în management, concretizată în următoarele beneficii:

coordonarea eforturilor; pregătirea pentru schimbare; elaborarea standardelor de performanţă; dezvoltarea managerilor.

4.Forme de previziune

Datorită faptului că previziunea se referă la orice direcţie de acţiune viitoare, se pot prezenta următoarele forme de previziuni:

a. scopuri sau misiuni- unde orice gen de grup organizat de acţiune are sau cel puţin trebuie să aibă un scop sau o misiune. Scopul activităţii economice este în general producţia şi distribuţia de bunuri şi servicii economice,iar misiunea unei activităţi economice ca şi obiectivele ei constau în a realiza profit.

b. obiectivele – sunt puncte finale către care sunt îndreptate activităţile, ele reprezentînd şi finalitatea către care se îndreaptă organizarea, staffingul, conducerea oamenilor şi controlul.

c. strategiile – reprezintă cel mai frecvent un program general de acţiune şi o distribuţie implicată a accentelor şi resurselor pentru atingerea unor obiective cuprinzătoare. Scopul strategiilor este de a determina şi comunica printr-un sistem de obiective şi politici majore o imagine cu privire la genul de întreprindere preconizat.

d. politicile – sunt forme de previziune în sensul că ele sunt formulări sau înţelegeri generale care ghidează sau canalizează gândirea şi acţiunea în adoptarea deciziilor. Toate politicile pot fi numite declaraţii pentru că ele sunt cel mai adesea implicate de acţiunile managerilor.

e. procedurile – sunt previziuni în sensul că ele stabilesc o metodă anumită pentru desfăşurarea activităţilor viitoare. Ele sunt adevărate instrucţiuni de acţiune, şi mai puţin de gîndire şi detailează maniera exactă în care o anumită activitate trebuie desfăşurată.

f. regulile – sunt forme de previziune în sensul că ele reprezintă acţiuni impuse ca oricare altă previziune.ele sunt cele mai simple forme de previziune. Regulile sunt frecvent confundate cu politicile sau procedurile.

g. programele – reprezintă un ansamblu de ţinte, politici, proceduri, reguli, atribuiri de sarcini, etape de parcurs, resurse de utilizat şi alte elemente necesare ducerii la îndeplinire a unei anumite acţiuni. Programul este o parte a unui sistem complex de programe, depinzînd de unele programe şi influenţînd alte programe.

h. bugetele – ca formă de previziune este o situaţie a rezultatelor scontate exprimate prin indicatori cantitativi. Ele se pot referi la exploatareaşa cum este cazul bugetului de cheltuielide exploatare, se pot referi la cheltuieli de capital sau poate prezenta fluxurile de lichidare, în cazul bugetului de lichidităţi.