Funcțiile managementului logisticii

1. Introducere

În literatura de specialitate se consideră că logistica reprezintă o arie esenţială a activităţii firmei moderne. Logistica presupune, în concepţia unei prestigioase organizaţii profesionale din SUA (Consiliul managementului logistic) un proces de planificare, implementare şi control al fluxului şi depozitării eficiente şi eficace a bunurilor, serviciilor şi informaţiilor legate de acestea, de la punctul de origine la punctul de consum, cu scopul de a răspunde cerinţelor clientului.

Conform definiţiei dată de Philip Kotler, logistica generală a firmei constă în planificarea, implementarea şi controlul fluxurilor fizice de materiale, produse finite şi mărfuri de la punctele de provenienţă ale cestora la punctele de utilizare finală, astfel încat să fie satisfăcute cerinţele utilizatorilor finali în condiţii de eficienţă a firmei.

Misiunea logisticii generale constă în crearea unor lanţuri de furnizări, adică fluxuri de valoare adaugată dinspre furnizori spre consumatorii finali.

În timp, conceptul de logistică a pătruns, iar apoi s-a extins şi în activitatea civilă, în principal în cea economică, dar şi în alte domenii, pentru ca în prezent să fie utilizat în mod curent aproape în toate domeniile economice şi sociale. În aceste condiţii, logistica este privită în prezent ca fiind acea activitate care conectează orice agent economic cu clienţii şi furnizorii săi, prin intermediul a două fluxuri: cel al mărfurilor şi cel al informaţiilor.

Logistica se referă la ansamblul operaţiunilor: de transport, de stocare, de distribuţie, de vămuire a mărfii permiţând punerea acesteia la dispoziţie la/în termenele şi în cantităţile cerute pe/în/la nivelul: spaţiilor de producţie, de distribuţie sau de cumpărători.

Astfel, logistica are îndeplineşte următoarele funcţii principale: de prelucrare a comenzilor, de depozitare, de stocare şi transport.

2. Prelucrarea comenzilor

Activitatea logistică începe cu primirea unei comenzi din partea clientului. Comenzile pot fi trimise în mai multe moduri: prin poştă sau telefon, prin agenţi de vânzări ori prin intermediul calculatorului şi al schimburilor electronice de date (SED).

O dată primite, comenzile trebuie prelucrate rapid şi corect. Sistemul de procesare a comenzii pregăteşte facturile şi trimite informaţii referitoare la comandă către cei care au nevoie de ele. Depozitele vor primi instrucţiuni legate de ambalarea şi expedierea mărfurilor solicitate. Produsele care lipsesc din stocuri vor fi resolicitate. Mărfurile expediate sunt însoţite de documente de transport şi de facturi, în timp ce copii ale acestor documente vor fi trimise mai multor departamente ale firmei.

Ca activităţi cheie în acest domeniu pot fi enumerate:

- determinarea procedurilor de primire a comenzilor (metoda de transmitere,

restricţiile de timp şi cerinţele privind mărimea comenzii);

- stabilirea metodelor de transmitere a informaţiilor referitoare la comenzi, în

cadrul firmei;

- definirea ordinii de prioritate în prelucrarea comenzilor;

- alegerea variantei de onorare a comenzii, numai din stocul disponibil şi/sau din

producţie (în cazul unei rupturi de stoc).

Pentru orice firmă este esenţială scurtarea ciclului comandă-plată, adică a timpului scurs de la momentul lansării comenzii şi până la momentul plăţii bunurilor ce au constituit obiectul comenzii respective. Acest ciclu implică mai multe faze, cele mai importante fiind:

- transmiterea comenzii de către agentul de vânzări;

- înregistrarea comenzii şi verificarea, dacă este necesar, a capacităţii de plată a clinetului;

- planificarea fabricaţiei şi a stocurilor;

- expedierea către client a mărfurilor comandate şi facturarea acestora;

- încasarea banilor de la clienţi.

Cu cât derularea acestui ciclu durează mai mult, cu atât insatisfacţia clienţilor poate fi mai mare iar profiturile firmei mai mici.