Gestionarea situațiilor de criză în administrația publică

Notiunea de criza

Termenul de criza aparut in secolul al XV-lea pentru a desemna faza acuta a unei maladii, are si el semnificatii diferite in timp,in functie de disciplinile si de autorii care-l folosesc.In sec al XIX-lea,termenul se impune in istorie cu sensul de accident,de rupture care poate apare intr-un proces continuu iar pentru unii filozofi ai istoriei cum sunt Burckhardt si Spendler, ,,o criza marcheaza sfarsitul unui ciclu istoric sau chiar declinul unei civilizatii”.Economistii care accepta teoria ciclurilor formulate de Jugler Marx accepta si ei acest concept: pentru ei o criza constituie o faza de tranzitie caracterizata de un anumit numar de perturbari intre doua cicluri economice,ceea ce vrea sa insemne ca ea,criza,poate sa constituie punctul de plecare al unei noi perioade de crestere sau de recesiune.

Termenul de criza, folosit in mod curent si in diverse imprejurari, semnifica rand pe rand dificultai trecatoare,stari de neliniste sau decadenta, motiv pentru care vom incerca sa-l descifram intelesul pe care il dam in aceasta lucrare. Intr-o intrepretare etimologica trebuie sa stim ca termenul de criza este de origine greaca si semnifica in acelasi timp momentul punerii la incercare si judecata,moment ce marca sfarsitul unui proces,acest ultim cuvant fiind necesar a fi inteles in dubla acceptiune si anume: dezbate juridiciara dar si process de dezvoltare.

Conceptul de criza comporta deci urmatoarele semnificatii care corespund celor 4 niveluri a ,,metalecticii”care ne serveste o metoda de reflectie si investigatie:

- punerea in joc;descrierea sau fenomenscopia

- punerea la incercare,analiza

- punerea in discutie,indoieli si apoi sinteza

- supunerea judecatii,evaluarea si implicit orientarea catre o solutie fie pozitiva fie negativa care presupune o posibilitate de alegere intre decline si disparitie sau mutatie,transformare si relansare

Pentru a intelege mai bine semnificatia termenului de criza aplicat administratiei publice plecand de la urmatoarele axiome

1.orice societate constituie un sistem,adica un ansamblu de structuri

2.orice societate constituie un ansamblu de functii exercitate de diferitele structuri

3.orice societate isi stabileste norme in baza carora functioneaza

4.orice societate dispune de forte pe care le foloseste potrivit normelor pentru rezolvarea functiilor;

Asadar toate acestea: structuri,functii,norme si forte sunt legate intre ele printr-un sistem de relatii de interdependenta care asigura in timpuri normale echilibrul societatii,implicit al administratiei publice din aceea societate.Asa dupa cum vom vedea acest echilibru nu este static si dinamic,in masura in care sistemele sociale sunt dotate cu proprietatile tuturor organismelor vii adica a facultatilor de autoconservare, autoinvatare, autoreglare si autotransformare.

Echilibrul prin el insusi este necesalmente precar de astfel ca si dezechilibrul.In realitate aceste stari reprezinta mai curand tendinte decat etape.Singurul echilibru pozitiv este cel ce poate fi controlat.Echilibrul nu este altceva decat stapanirea dezechilibrului anterior si orientarea sa pozitiva.Astfel spus,o criza se produce atunci cand un sistem care tindea spre echilibru incepe sa tinda spre dezechilibru,ceea ce inseamna o rasturnare a situatiei,fenomen care are loc atunci cand sistemul social global receptioneaza brutal si in plin ceea ce se numeste provocare istoriei,adica se confrunta cu dificultate importanta de origine interna sau externa de natura diferita iar societatea se dovedeste a fi incapabila sa raspunda sau sa se adapteze acestei provocari.Putem incheia aceste explicatii cu privire la temenul cheie ,,criza” aratand ca trebuie sa facem distinctie intre crizele minore cause de dificultai solubile prin reforme menite sa restabileasca sau sa amelioreze echilibrul compromise si crizele majore care afecteaza societatea in asamblu cum este spre exeplu criza administratiei.

Mecanismele declansarii crizelor admistratiei publice

Decalajele administratie-societate

In legatura cu administratiile tarilor in curs de dezvoltare sau in tranzitie de la un sistem politic la altul se pune problema raporturilor intre administratie si societate.Ne punem intrebarea: structurile administrative ale statelor in tranzitie sau in curs de dezvoltare sunt adaptate necesitatilor economice si politice din aceste tari?