Îmbunatațirea Continuă

Rezumat

Această lucrare conține detalii cu privire la îmbunătățirea continuă, care este esențială în orice întreprindere. Are scopul de a menţine standardele tehnologice actuale, de conducere, şi de o mai bună funcţionare a întregului sistem. Obiectivul acestei lucrări îl reprezintă informarea cu privire la metodele concrete de obținere a rezultatelor dorite și studierea efectelor în diferite perioade de timp.

În primul capitol al acestei lucrări, este clarificat conceptul de “îmbunătățire continuă” și sunt prezentate instrumentele de soluționare a problemelor întreprinderilor. Printre acestea, cele pe care lucrarea se axează sunt filosofia Kaizen și ciclul PDCA. Filosofia Kaizen are rol de dinamizare a tuturor compartimentelor, departamentelor şi de îmbunătăţire a tuturor proceselor. Pe de altă parte, ciclul PDCA înlătură “managementul după ureche”, promovând profesionalismul în rezolvarea problemelor.

Al doilea capitol cuprinde detalii cu privire la întreaga artă de conducere, gestionarea și controlul sistemului Toyota. În plus este prezentat modul în care cel mai bun producător din industrie continuă sa progreseze.

În concluzie metodele de îmbunătățire continuă sunt numeroase, având un trecut relativ bogat și sunt într-o continuă ascensiune.

1 Îmbunătățirea continuă - considerații teoretice

1.1. Funcţiile controlului în management

“Controlul nu este un scop, ci mijlocul de reglare şi îmbunătăţire a activităţii.”

Înţelegerea managementului are la bază studierea mai multor laturilor esenţiale ale unui proces. Aceast proces include următoarele secvenţe de activităţi: luarea deciziei, organizarea, planificarea, controlul şi antrenarea/ motivarea. Aceste atribute au ponderi şi conţinuturi diferite în funcţie de nivelul la care se exercită conducerea; între ele există legături care trebuie avute în vedere la proiectarea sistemului de management al organizaţiei, pentru asigurarea coerenţei acţiunilor de management. Dintre acestea, planificarea şi controlul apar ca secvenţe complementare: planificarea care se face pentru stabilirea direcţiei de acţiune, a ţintelor de atins şi a resurselor necesare iar rolul controlului este de a monitoriza şi evalua activitatea pentru sesizarea abaterilor/ neajunsurilor şi stabilirea de măsuri care să asigure menţinerea echilibrului dinamic al organizaţiei.

Controlul reprezintă ansamblul acţiunilor având drept scop evidenţierea neregulilor ce apar în activitatea organizaţiei, a abaterilor de la obiectivele stabilite, şi adoptarea de măsuri care să asigure menţinerea echilibrului dinamic al organizatiei.În literatura de specialitate, există mai multe abordări privind funcţiile controlului.

Exemple

Disfuncţiunile din activitatea organizaţiei sunt generate de factori externi şi interni. Problemele pot să apară în activitatea de zi cu zi, de exemplu: întreruperea procesului de fabricaţie din cauza lipsei materiilor prime sau a defectării unui utilaj; realizarea cu întârziere a unei comenzi din cauza ponderii mari a produselor rebutate sau a planificării deficitare a termenelor de livrare etc. Efectele unor astfel de deficienţe pot fi minimizate dacă problemele sunt sesizate la timp şi se intervine operativ pentru reglarea activităţii. Alteori problemele sunt mai grave, nu pot fi rezolvate prin intervenţii operative. De exemplu: pierderea pieţei, cauzată de apariţia unei noi firme care oferă produse comparabile sau de substituţie cu preţuri mai mici. In acest caz controlul semnalează necesitatea realizării unor schimbări strategice pentru adecvarea ofertei la cerinţe şi obţinerea de avantaje concurenţiale.

De exemplu, fiecare manager exercită controlul asupra domeniului condus (organizaţie, compartiment sau proces), urmărind toate laturile activităţii - aspectele tehnico-organizatorice, economice, sociale etc. Complexitatea controlului ierarhic creşte cu nivelul ierarhic la care se realizează controlul; în toate cazurile este necesar să existe sisteme adecvate de indicatori care să reflecte performanţele şi să ajute la stabilirea direcţiilor de schimbare. Informaţiile au la bază surse variate: observaţii directe, documente contabile referitoare la domeniul condus, rapoarte întocmite cu ocazia auditurilor sau a altor controale efectuate de specialişti etc.