Legislația și organizarea protecției mediului înconjurător

CAPITOLUL I

Notiunea de mediu inconjurator este una dintre notiunile fundamentale care sta la baza ecologiei ca stiinta, fiind susceptibila in raport cu necesitatea punerii in valoare sau a ocrotirii elementelor sale componente, de reglementare juridica.

Savantul roman Emil Racovita a definit mediul inconjurator ca fiind "totalitatea infaptuirilor, fenomenelor si energiilor lumesti ce vin in contact cu o fiinta, de care depinde soarta acesteia si a caror actiune provoaca o reactiune in zisa fiinta ".

Intr-o acceptiune moderna, prof. Stefan Vancea, defineste mediul ca fiind "totalitatea conditiilor energetice, fizice, chimice si biologice care inconjoara o fiinta sau grupurile de fiinte si cu care acestea se gasesc in relatii permanente de schimb".

Putem spune ca "mediul inconjurator" circumscrie ansamblul factorilor ecologici (ambianta) in carora activitatea umana a provocat modificari profunde, de cele mai multe ori ireversibile.

In literatura juridica de specialitate si in reglementarile existente in diferite state, precum si in unele documente ale organizatiilor internationale se utilizeaza in acelasi timp cu notiunea de " mediu inconjurator", expresiile de "mediu biologic", "mediu ambiant" sau chiar "mediu uman".

Se desprinde insa ca tendinta generala, includerea in compunerea mediului inconjurator, alaturi de elementele naturale si cele create de om.

Aceste elemente le-a avut in vedere si legiuitorul roman care, atunci cand s-a referit la mediul inconjurator, a considerat ca este constituit din "totalitatea factorilor naturali si ai celorcreati prin activitati uamne care, in stransa interactiune, influenteaza echilibrul ecologic, determinand conditiile de viata pentru om, de dezvoltare a societatii.

Ca urmare si termenul de "legislatie ecologica" este mai larg decat cel de "legislatie pntru ocrotirea naturii", incluzand in sfera sa si intreaga ambianta ecologica in cadrul careia se desfasoara evazitotalitatea activitatilor socio-umane.

In acceptia sa politica, ocrotirea naturii, ca si protectia nediului inconjurator, considerat in ansamblul sau, devine o conditie indispensabila pentru progresul social. Politica ecologica trebuie sa dobandeasca aceeasi importanta ca si politica economica, generalizandu-se tot mai mult convingerea ca prognoza ecologica trebuie sa devina tot atat de importanta pentru fundamentalizarea deciziilor ca si cea economico-sociala.

Avand ca scop pastrarea echilibrului ecologic, mentinerea si ameliorarea factorilor naturali, dezvoltarea valorilor naturale ale tarii, asigurarea unor conditii de viata tot mai bune generatilor actuale si viitoare, protectia mediului inconjurator se realizeaza prin utilizarea rationala a resurselor naturale, prevenirea si combaterea poluarii.

Articolul 6 din Legea nr. 9/1973 prevede ca factorii naturaliai mediului inconjurator supusi protectiei, sunt:aerul, apele, solul si subsolul, padurile si orice alta vegetatie terestra si acvatica, fauna terestra si acvatica, rezervatiile si monumentele naturii. Aceasta enumerare nu este exhaustiva, putand fi supusi si alti factori naturali prin reglementarile ulterioare.

In intreaga activitate de protejare a mediului inconjurator se urmareste nu nuami folosirea rationala a resurselor ci si corelarea actuvitatii de sistematizare a teritoriului si a localitatilor cu masurile de protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de productie cat mai putin poluante si echiparea instalatiilor tehnollogice si a mijloacelor de transport cu dispozitivesi instalatii eficiente, care sa previna efectele daunatoare asupra mediului inconjurator, recuperarea si valorificarea optima a substantelor reziduale utilizabile, promovarea actiunilor de cooperare tehnica, economica si stiintifica in acest domeniu.

Ocrotirea mediului inconjurator- problema vitala a lumii contemporane

Pretutindeni in lume, din ce in ce mai insistent, se impun actiunile in sprijinul protectiei mediului inconjurator, fiind una dintre preocuparile contemporane prioritare.

" Pamantul este poluat - spune Commoner - nu pentru ca omul este un animal deosebit de murdar si nici pentru ca specia umana ar fi prea numeroasa. Vina o are societatea omeneasca - modul in care societetea intelege sa obtina, sa repartizeze si sa foloseasca bogatiile pe care munca umana le extrage din resursele planetei.

Deteriorarea mediului de catre om inseamna nu numai distrugerea echilibrului ecologic, ci si aparitia unei reactii inverse din partea mediului astfel modificat asupra omului: noile conditii de mediu sunt mai putin favorabile pentru viata omului, pentru desfasurarea activitatii sale economice, sociale si culturale. Societatea moderna a marcat o alienare a microcosmosuluide viata si munca, caracterizat prin poluarea atmosferei cu gaze si pulberi; printr-o obositoare poluare sonora; prin prezenta reziduurilor si deseurilor in cantitati tot mai mari pentru a caror inlaturare se cer eforturi din ce in ce mai mari; printr-un peisaj care de multe ori provoaca insatisfactii estetice.