Managementul activității comerciale

Desfasurarea neîntrerupta a activitatii întreprinderilor este conditionata , în cea mai mare masura , de aprovizionarea la timp si completa a sectiilor , liniilor tehnologice a locurilor de munca cu materiile prime, materialele si de procesele tehnologice ce au loc si produsele ce urmeaza a ti fabricate.

Punctul de plecare si problema principala asupra careia trebuie sa aseze preocuparea întreprinderii pentru o organizare corespunzatoare a acestei activitati ,trebuie sa fie elaborarea unor norme si normative de consum cu fundamentarea stiintifica pentru toate materiile prime si materialele ce se consuma în întreprindere si pentru toate produsele ce se fabrica . Dispunând de aparatul tehnic de specialitate , cunoscând conditiile de productie , specificul tehnologiilor de fabricatie al diferitelor produse si retele de fabricatie , întreprinderea are toate posibilitatile de a elabora norme de consum stiintific fundamentate , care sa raspunda concret cerintelor de economisire a resurselor materiale si de valorificare superioara a lor.

Tot atât de importanta este problema determinarii unor stocuri judicios dimensionate pentru asigurarea continuitatii productiei cu imobilizari minime de resurse materiale si financiare . Aceasta se realizeaza în cadrul întreprinderii printr-o multitudine de corelatii obiectiv necesare si care se stabilesc în functie de : ritmul productiei si al consumului , termenele de livrare si cele de alimentare a sectiilor de productie , marimea loturilor ce se livreaza , capacitatile de depozitare, volumul mijloacelor circulante si viteza lor de rotatie si altele .

Cunoscându-se normele de consum si cele de stocuri , urmatoarea etapa în domeniul aprovizionarii este determinarea necesarului de aprovizionat pentru îndeplinirea sarcinilor prevazute în planul de productie , planul de întretinere si reparatii, planul de investitii si a altor sectiuni ale planului economico-social al întreprinderii.

Dupa stabilirea cantitatilor de materii prime si materiale cu care trebuie sa se aprovizioneze întreprinderea , urmeaza etapa încheierii contractelor economice de vânzare-cumparare in baza repartitiilor si comenzilor de materiale si realizarea în fapt a activitatii comerciale .

Organizarea circulatiei valorilor materiale de la furnizor la beneficiar , receptia acestora din punci de vedere cantitativ si calitativ, depozitarea si pastrarea corespunzatoare si distribuirea lor catre sectiile si locurile de munca consumatoare , sunt câteva problem ce sunt legate de procesul de aprovizionare .

Particularitatile procesului de aprovizionare in întreprinderile de industrie sunt legate de cel putin doua considerente :

a) faptul ca rezultatul activitatii productive se concretizeaza în alimente si bauturi ,

b) faptul ca, în marea lor majoritate , materiile prime utilizate de întreprinderile de industrie alimentara sunt furnizate de agricultura .

a) Primul factor îsi pune pecetea asupra procesului de aprovizionare , în sensul ca aceasta trebuie sa fie astfel organizat încât sa satisfaca necesitatile pe care le ridica în fata materiilor prime si materialelor , productia de alimente si bauturi sa fie corespunzatoare din punct de vedere calitativ, sa permita fabricarea unor alimente si bauturi cu parametri calitativi ridicati , capabile sa asigure satisfacerea la nivelul cel mai înalt a necesitatilor tot mai pretentioase si pe deplin justificate ale consumatorilor interni si externi . În acelasi timp , materiile prime trebuie sa fie suficient de diverse pentru a asigura diversificarea produselor finite pe masura necesitatilor si a realizarilor obtinute în acest domeniu pe plan international . Trebuie aratat însa ca diversitatea materiilor prime de baza ce servesc la fabricarea alimentelor este limitata iar numarul de înlocuitori ai acestora in prezent este foarte redus .

Aceasta înseamna ca diversitatea productiei nu depinde atât de felul materiilor prime utilizate la fabricarea lor cât modul în care acestea sunt combinate în procesul tehnologic.

b) Influenta celui de al doilea factor - materiile prime si provenienta lor - este cu mult mai complexa. Implicatiile acestuia asupra procesului de aprovizionare se manifesta prin urmatoarele :

1. În timp ce unele întreprinderi prelucreaza materii prime provenite direct din agricultura , cum sunt cele din industriile moraritului , zaharului , uleiului , conservelor , berii , vinului etc., altele prelucreaza materii prime industrializate , care au mai fost supuse anterior unor procese de prelucrare industriala , ca de exemplu întreprinderile din industriile panificatiei, produselor zaharoase. preparatelor si conservelor de carne, bauturilor alcoolice si altele .

Prima categorie de materii prime obliga întreprinderile de a intra în contact direct cu producatorii agricoli , de a organiza contractarea si colectarea lor , pe masura si în ritmul producerii lor , iar cea de a doua categorie impune contractarea unor furnizori din aceeasi subramura sau din subramuri diferite .