Managementul efectelor comerciale de primit - politică de credit a întreprinderii

În structura activelor circulante ale întreprinderii un loc important, alături de stocuri, îl ocupă creanţele sau efectele comerciale de primit. Se apreciază că ponderea acestor creanţe în activul bilanţului la o întreprindere medie este de circa 20% ceea ce face foarte important managementul acestora atât pentru profitabilitatea întreprinderii cât şi pentru gradul său de risc, ambele influenţând preţul de piaţă al firmei.

Clarificări privind conţinutul şi modul de constituire a efectelor comerciale de primit

În general, orice întreprindere atunci când vinde producţia obţinută sau orice alt bun al său, este interesată să încaseze pe loc contravaloarea lor. Cu toate acestea, tendinţa de majorare a cifrei de afaceri în condiţiile în care presiunile exercitate de mediul concurenţial sunt tot mai mari, determină managementul întreprinderii să accepte şi plata la termen a produselor sau serviciilor vândute. Procedând în acest fel, practic, întreprinderea acordă un credit comercial partenerilor săi. În bilanţul întreprinderii vânzătoare are loc o modificare în activ prin diminuarea poziţiei de stocuri (produse finite, mărfuri etc.) şi majorarea poziţiei de efecte comerciale de primit. Efectele comerciale de primit se diminuează pe măsura încasării lor, crescând în acelaşi timp soldul contului curent al întreprinderii.

Având în vedere că o poziţie de activ presupune existenţa unor surse de pasiv care la rândul lor implică costuri de pasiv, putem afirma că deţinerea efectelor comerciale de primit este costisitoare, iar aceste costuri implicate pot fi recuperate ca urmare a creşterii vânzărilor. Sesizăm că se naşte necesitatea unei anumite politici de credit menită să diminueze costurile şi să mărească profiturile obţinute, contribuind astfel la maximizarea valorii întreprinderii.

Suma totală a efectelor comerciale de primit este determinată de doi factori:

1) - volumul vânzărilor pe credit;

2) - perioada de timp scursă între momentul vânzării şi momentul încasării.

Ca urmare:

unde:

Ef.c.p. – efecte comerciale de primit;

I/zi – volumul zilnic al vânzărilor pe credit;

Z – perioada de colectare a sumelor în zile.

Pentru exemplificare analizăm evoluţia efectelor comerciale de primit şi implicaţiile bilanţiere ale acestui proces la un magazin deschis la începutul anului. Volumul zilnic al vânzărilor pe credit este de 125.000 lei, perioada de încasare fiind de 10 zile. Capitalul social al firmei fiind de 100.000 lei, utilizat pentru cumpărarea bunurilor vândute în prima zi. Adaosul comercial este de 25%. Presupunem de asemenea că firma nu deţine alte active.

În condiţiile menţionate, efectele comerciale de primit vor fi de:

Ef.c.p. = I/zi x Z sau:

Ef.c.p.= 125.000 x 10 zile = 1.250.000 (lei)

În prima zi, bilanţul contabil va arăta astfel: