Managementul inovării - tehnologia 3D

Scurt istoric

Ideea de a face filme tridimensionale a apărut încă de la începuturile industriei cinematografice acum mai bine de o sută de ani. Totuşi, componentele tehnice de care era nevoie pentru a proiecta un film 3D nu au apărut decât în anii ۥ20. Iar popularitatea filmelor tridimensionale a atins apogeul abia în anii ۥ50, consideraţi epoca de glorie a producţiilor 3D.

Cel care a deschis drumul către filmele 3D a fost inventatorul britanic Charles Wheatstone care a construit în 1840 primul stereoscop, un aparat care afişa imagini 3D statice. Până la următoarele inovaţii au mai trecut zeci de ani, şi abia în 1895, unul din pionierii fotografiei, francezul Louis Ducos du Hauron a creat prima imagine tridimensională, prin suprapunerea a două imagini. În aceeaşi perioadă, William Friese-Greene, un fotograf britanic totodată şi inventator, a fost primul care a realizat imagini în mişcare tridimensionale; cele două imagini erau proiectate unele lângă celelalte pe ecran, fiind unite de un stereoscop.

Momentele cheie ale filmului 3D:

În 1922 – filmul "Puterea dragostei", a fost primul film 3D, a utilizat banda dublă pentru proiecţie şi ochelarii stereoscopici. Premiera a avut loc la cinematograful Hotelului Ambassador din Los Angeles, pe 27 septembrie şi folosea un sistem dezvoltat de Robert F Elder.

În 1952 - primul film color cu imagini tridimensionale,"Bwana Devil".

Între 1952-1955 - s-a realizat o listă lungă de lansări de filme 3D incluzand "Creatura de la Laguna Neagra", unul dintre cele mai celebre filme 3D din toate timpurile. Această perioadă mai este numită şi „epoca de aur a filmelor 3D”; a luat sfârşit din cauza cheltuielilor prea mari. Cele două proiectoare folosite pentru fiecare vizionare au condus la dublarea costurilor, iar spectatorii se plângeau de durerile de cap cauzate de acest sistem.

În 1986 - filmul 3D "Transitions" a fost creat pentru expoziţia din 1986 de la Vancouver şi a rulat în primul cinematograf permanent IMAX 3D.

În 1998 - videoclipul "Psycho Circus" al celebrei formaţii Kiss a apărut pe caseta VHS, împreună cu ochelarii pentru 3D.

În 2004 - "The Polar Express", primul film animat de lung metraj 3D, a rulat pe primul ecran IMAX pentru animaţii 3D.

În 2005 - "Chicken Little" devine primul film 3D filmat digital.

În 2009 – tehnologia 3D atinge audienţe foarte mari la nivel global; James Cameron obţine recunoaşterea mondială cu "Avatar", cel mai de succes film 3D din toate timpurile şi, totodată, pelicula cu cele mai mari încasări din istoria cinematografiei.

Tipuri de obţinere a efectului tridimensional

Există două tipuri mai cunoscute de 3D: anaglyph şi stereoscopic.

3D anaglyph este obţinut de obicei prin filtre de culoare roşu şi cyan; există însă o gamă mai vastă de culori şi modele de ochelari (Imaginea 01); pentru tehnologia anaglyph, se mai folosesc şi verdele în loc de cyan sau chiar culoarea albastra. Roşu rămâne însă culoarea de bază. Dezavantajul acestei tehnologii îl reprezintă claritatea mai scăzută a imaginii, culorile reproduse fiind mai şterse, astfel oferind o experienţă mai puţin plăcută utilizatorului.

Imaginea 01: Modele ochelari 3D

În acest caz modalitatea de a crea o imagine 3D este destul de simplă. Se ia imaginea şi se prelucrează într-un program de editare a fotografiilor (exemplu: Photoshop). Imaginea este dublată şi suprăpusă cu un mic decalaj de obicei de la stângă la dreapta. Se prelucrează imaginea pentru ochiul stâng cu un filtru de culoare roşie şi cea pentru ochiul drept cu un filtru de culoare cyan. Prin folosirea ochelarilor coloraţi creierul va percepe zonele filtrate ca şi complementare, creând astfel o imagine tridimensională.