Manager vs leader

Noțiunile de leadership și management sunt doi termeni asemănători, dar cu toate acestea diferiți. ”Managementul îi privește pe oameni, sarcina lui este aceea de a-i face pe oameni capabili să lucreze împreună, de a le valorifica atuurile și de a diminua importanța slăbiciunilor lor.” (Druker, 1998, p. 163). Un manager poate fi un adevărat manager numai dacă a obținut trăsăturile de lider în personalitatea sa. În virtutea poziției sale, managerul trebuie să ofere abilitățile de leadership grupului său. Un manager trebuie să îndeplinească toate cele cinci funcții pentru a atinge obiectivele, adică planificare, organizare, personalizare, direcție și control. Leadershipul reprezintă o parte din aceste funcții. Leadershipul ca termen general nu se află în legătură directă cu managementul. O persoană poate fi un lider în virtutea calităților sale, putând fi astfel liderul unui club, a unei clase, liderul unei asociații, chiar a unei organizații sociale, etc. De aceea, putem considera că toți managerii sunt lideri, dar nu toți liderii sunt și manageri.

Un lider este persoana care influențează comportamentul și munca altora în eforturile realizate în grup, pentru atingerea obiectivelor specificate într-o situație dată. Pe de altă parte, managerul poate fi un adevărat manager numai dacă are trăsături specifice liderului. O persoană poate fi un lider în virtutea tuturor calităților sale.

Peter Druker spune că ”treaba unui manger este să orienteze resursele și acțiunile firmei spre ocazii favorabile obținerii unor rezultate semnificative din punct de vedere economic.” (1998, p. 71). Ca manager, persoana instituită în această funcție este responsabilă pentru conducerea și administrarea efectivă a afacerii precum și a forței de muncă a acesteia. De multe ori, managementul reprezintă soluționarea rațională a problemelor. Într-o situație ideală, un manager de succes este foarte rar văzut, însă influența sa este resimțită pe scară largă în întreaga companie. În cele din urmă, lucrează în culise pentru a se asigura că afacerea funcționează cât mai lin posibil.

În acest fel, managerii sunt necesari pentru a se asigura că afacerea este în creștere, pentru a stabili obiective clare ce trebuie atinse. Aceastea poate fi de orice natură: de la creșterea marjelor de profit, până la îmbunătățirea feedback-ului clienților.

În plus, managerii sunt responsabili pentru perspectivele de sus în jos asupra afacerilor. Adesea sunt ochii și urechile pentru companie ca o afacere și sunt sensibili la anumite situații, cum ar fi scăderea veniturilor sau reclamațiile clienților. Astfel de avertismente timpurii sunt imperative pentru a menține afacerea funcționând ca o întreprindere comercială și nu ar trebui niciodată ignorate. ”Managerii conduc activități. Cum rolul lor este chiar acela de a face ca activitățile conduse să fie realizate în mod eficient, managerii, infdiferent că au sau nu aptitudini de lider, sunt obligați să își asume rolul de coach al celor pe care îi coordonează în desfășurarea activităților conduse.” (Pînzaru, 2013, p.20). Performanțele pot fi atinse în cazul în care managerul gestionează eficient resursele echipei și asigură totodată condițiile necesare pentru realizarea celor propuse.

Fig. 1- Interdependențele dintre funcțiile managementului

De asemenea, managerii tind să fie îndepărtați de realitatea existentă din cauza preocupărilor de zi cu zi cu care se confruntă afacerea, iar unii au dificultăți în a vedea imaginea de ansamblu. Micile detalii se pierd sau sunt ignorate, fiind incapabili să recunoască persoanele toxice din echipele lor; ceea ce duce la luarea unor decizii care ar putea arăta bine pe hârtie, dar nu funcționează în practică, deoarece nu iau în considerare realitățile mici, dar vitale.

Tendința managerilor de a se concentra pe procedură și rutină îi face, de asemenea, sensibili în ceea ce privește gestionarea resurselor umane. Oamenii nu sunt un număr, sunt oameni, iar așteptările ca aceștia să respecte pur și simplu planurile stabilite de sediul central e probabil să nu funcționeze așa cum era de așteptat. Managerii trebuie să arate întotdeauna disponibilitate pentru a oferi un mediu de lucru optimist. Fiecare manager trebuie să dezvolte și să promoveze o politică bazată pe un sistem de comunicare care să-i permită ajustarea permanentă a structurii și a procesului organizațional la condițiile în continuă schimbare. De asemenea, prin rolul său de negociator, de promotor al politicii organizaționale și transmițător al acestei politici, managerul trebuie să-și formeze și să întrețină o rețea de contacte cu partenerii organizației, în realizarea politicii externe și, în același timp, o rețea de informații deosebit de utilă în realizarea politicii interne a instituției.

În timp ce managerii tind să direcționeze, liderii vor inspira adesea prin exemplu. În acest scop, aceștia sunt foarte activi și foarte adaptabili, capabili să ia decizii rapide și când situația o cere. De asemenea, sunt foarte orientați către oameni. În timp ce managerii sunt mai buni cu numărul și programul, liderii sunt forța motrice a forțelor de muncă și a echipelor. Dacă managerii oferă obiectivele, liderii sunt cei care ajută compania să le îndeplinească.

”Cine nu este dispus să facă sacrificii personale pentru binele celorlalți, meritându-și astfel poziția ierarhică, nu are ”stofă” de lider.” (Sinek, 2017, p.114).

În timp ce managerii pot pierde uneori din vedere angajații în urmărirea obiectivelor, liderii rămân conectați la grupul de lucru și adesea vor aduce în atenția conducerii orice aspecte legate de performanța sau moralul personalului. De asemenea, aceștia sunt de obicei responsabili pentru detalii, inclusiv angajarea personalului, instruirea și orientarea. Liderii sunt cei care dau tonul pentru tipul de companie ce doresc să dezvolte. În același timp liderii tind să rateze modul în care vor funcționa afacerea din cauza faptului că sunt implicați în viziunea companiei și, astfel, pot avea idei care, în timp ce sunt strălucitoare, nu sunt viabile, având în vedere limitări mai largi ale companiei.

Liderii pot fi, de asemenea, puțin dezorganizați și nedirecționați - uneori etichetați drept „geniul defectuos” al companiei, ei au obiective clare în cazul în care ar trebui să meargă afacerea, dar nu au capacitatea sau metodele potrivite referitoare la modul în care pot fi realizate sau îmbunătățite.

Dorința de a inova și de a schimba constant lucrurile din jur poate fi, de asemenea, perturbatoare pentru practica de afaceri, creând situații în care instituțiile de reglaj inutile care au funcționat anterior pot deveni brusc rupturi sau pot aduce complicații noi și neprevăzute.

Leadershipul este acțiunea de a conduce un grup către un obiectiv comun. Oamenii care conduc îi inspiră pe ceilalți să-și împărtășească viziunea și îi motivează pe ceilalți să acționeze asupra acelei viziuni. De asemenea îi încurajează pe ceilalți și îi ajută să depășească obstacolele în urmărirea acestei viziuni.

”Nu funcția creează lideri, leadershipul înseamnă alegerea de a-i servi pe ceilalți, cu sau fără funcție oficială.” (Sinek, 2017, p.115)