Motivare a Resurselor Umane din Instituții și Autorități Publice

Temă studiului de caz : motivare a resurselor umane din instituţii şi autorităţi publice

Am decis să abordez acesta temă deoarce consider că procesul de motivare este un proces complex deoarece motivarea stă la bază succesului unui membru al organizaţiei de a-şi îndeplinii cu succes sarcinile propuse. Motivarea determină comportamentul membrului unui instituţii publice, modul în care acesta acţionează în cadrul instituţiei iar împreună cu capacitatea intelectuală şi de muncă formează performanţă.

Când membrul unei organizaţii este motivat, acesta totodată este şi mai creativ iar productivitatea muncii şi randamentul cresc.

Managerii au un rol decisiv în motivarea membrilor instituţiei, acestora revenindu-le sarcină de a găsi o modalitate de motivare, de a-i stimula să acţioneze sub impulsus propriilor sentimente, să adopte un comportament creativ şi să-şi îndeplinească sarcinile contractuale.

Este dificil să-ţi desfăşori muncă într-un mediu de care nu eşti mulţumit sau de care nu eşti atras şi de aceea în ultimii ani mobilitatea forţei de muncă a crescut considerabil. Oamenii au posibilitatea să-şi aleagă postul cărora cred că li s-ar potrivii şi s-ar simţii motivaţi din punct de vedere profesional.

Se consideră, spre deosebire de sectorul privat, că în sectorul public există o constrângere din partea celor care îşi doresc să se angajeze pe un post mai puţin remunerat şi de aceea motivarea resurselor umane din instituţiile publice este foarte importantă în vederea promovării bunăstării angajaţilor prin recompense, premii şi bonusuri ce au că scop îmbunătăţirea considerabilă a performanţelor acestora.

Un aspect important este acela că angajaţii dintr-o instituţie publică să fie luaţi în considerare, că părerile şi ideilor lor sunt ascultate de către manager şi că sunt apreciate.

O abordare determinantă a motivării personalului dintr-o organizaţie îi aparţine lui Maslow , a cărui teorie face parte din categoria psihosociologice şi de proces, în care susţine că satisfacerea unor necesităţi fiziologice, de securitate şi siguranţă, contacte umane şi afiliere la grup, stătut social şi stimă sau autorealizare, prezintă o valoare apreciabilă şi motivaţionala pentru aspiraţiile sau nevoile personalului la un anumit nivel, după care un plus de motivare se obţine numai prin satisfacerea necesităţii de grad superior.

Prezentarea succinta a institutiei/autorităţii publice - Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Craiova

Încã din anul 1955, pe lângã alte asezãminte medicale din Craiova, exista Spitalul Regional Craiova (unde în prezent se aflã localul „vechi" al Facultãtii de Medicinã si Farmacie). Începând cu anii '60, acest spital începe sã nu mai rãspundã la comanda socialã a unei zone geografice în continuã transformare (regiunea Oltenia) si a unui oras (Craiova) a cãrui populatie si suprafatã cresteau considerabil de la un an la altul (de altfel, Craiova este declarat municipiu în anul 1968).

Autoritãtile locale, imediat dupã înfiintarea Universitãtii din Craiova, au fãcut toate demersurile necesare pentru constructia unui spital clinic mare, care sã-si aducã o contributie esentialã la îmbunãtãtirea stãrii de sãnãtate a populatiei din zona Olteniei, în afarã de contributia necesarã pentru practica medicalã a studentilor.

În anul 1963 si prima parte a anului 1964 se fac numeroase studii tehnico-economice, acestea fiind concretizate de o „Dispozitie privind aprobarea studiului tehnico-economic pentru construirea unui spital general, în orasul Craiova".

Întocmirea proiectului de executie a fost în sarcina Institutului de Proiectãri a judetului Dolj, al cãrui director era arhitectul Theodor Cocheci, un profesionist si un om admirabil.

Amplasamentul, potrivit schitei de sistematizare, a fost stabilit în zona de sud a orasului, în apropierea Parcului craiovean „Nicolae Romanescu". Asa cum am mentionat anterior, a fost ales ca bazã proiectul spitalului din orasul Constanta, cu 900 paturi, dar, în urma adaptãrii acestuia, a rezultat proiectul nr. 435/1965 al Institutului de Proiectare Judetean Dolj, intitulat „Spital general de 1620 paturi, cuplat cu policlinicã, în municipiul Craiova" (odatã stabilit ca obiectiv de investitii în Craiova, oltenii au sustinut necesitatea ca acest spital sã aibã o capacitate de 1620 paturi, devenind, astfel, cel mai mare spital monobloc din tarã).

Spitalul, sub formã de „Y", are marele avantaj al stabilitãtii (la cutremurul din 4 martie 1977 a trecut „cu brio" testul) dar si acela de a primi luminã mai multã, indiferent unde sunt amplasate saloanele pentru bolnavi.

Spitalul Clinic Judetean de Urgentã Craiova este unitate sanitarã cu personalitate juridicã, aflat în subordinea Directiei de Sãnãtate Publicã a judetului Dolj. Având în vedere prevederile Art. 6 si 8 Capitolul 2 din Legea spitalelor 270/2003 cu modificãrile si completãrile ulterioare, Spitalul Clinic Judetean de Urgentã Craiova are în prezent (luna martie 2008) un numãr de 31 de sectii (din care 28 clinice si 3 neclinice), acoperind 27 de specialitãti. Sediul unitãtii este pe strada Tabaci nr. 1 a fost schimbatã în anul 2004.

Spitalul asigurã, in prezent, asistentã medicalã de specialitate, spitaliceascã si ambulatorie la circa 300.000 locuitori din orasul Craiova, comunele arondate judetului Dolj si judetele limitrofe.