Particularități ale managementului resurselor umane în administrația publică

PARTICULARITǍŢI ALE

MANAGEMENTULUI RESURSELOR

UMANE ÎN ADMINISTRAŢIA

PUBLICǍ

(pe exemplul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a

judeţului Neamţ)

Managementul resurselor umane – domeniul distinct al ştiinţei managementului

« Managementul resurselor umane accentuează raporturile de reciprocitate dintre patroni şi angajaţi: scopuri reciproce: influenţe reciproce; respect reciproc; recompense reciproce; responsabilităţi reciproce « WALTON

Societatea ca mod de organizare al existenţei desemnează întregul câmp de acţiune umană, sistemul social, organismul comportamental, personalitatea individului, mediul fizic şi organic, sistemul cultural etc. Caracteristica societăţii o constituie ordinea normativă comportamentală prin care viaţa unei populaţii este organizată în mod colectiv. Ca ordine, este alcatuită din valori şi norme, iar ca şi colectivitate oferă o concepţie anume despre calitatea de membru, prin care se disting indivizii care-i aparţin sau nu. Realizarea unei ordini normative solicită existenţa unui conformism cu aşteptări comportamentale stabilite prin norme şi valori, dar şi a unui mecanism de constrângere, legat de necesitatea interpretării autoritare a obligaţiilor instituţionalizate. Pentru toate acestea statul înfiinţează servicii publice, de menţinere a ordinii, de educaţie, finanţe publice, de pază a graniţelor tarii administrarea domeniului public si altele. Această inşiruire de servicii publice, organizate, alcătuiesc administraţia publică. Rolul managementului public este de a studia acele procese şi relaţii de management şi de execuţie în administraţia publică în toată complexitatea lor, în scopul perfecţionării organizării şi funcţionării structurilor organizatorice administrative potrivit valorilor puterii politice în funcţie de necesitatile economico-sociale, în vederea realizării unor servicii publice eficiente. Managementul public reprezintă ansamblul proceselor şi relaţiilor de management existente între componentele sistemului administrativ, prin care în regim de putere publică, se aduc la îndeplinire legile şi se prevede, organizează şi coordonează, antrenează şi controlează activităţile implicate în realizarea serviciilor care satisfac interesul public . Desprinzându-se de managementul public, managementul resurselor umane s-a diferenţiat şi s-a autonomizat, restrângându-şi problematica sau obiectul de studiu, şi în consecinţă s-a specializat, având în prezent un loc bine precizat în cadrul managementului general. Definirea managementului resurselor umane şi circumscrierea obiectului de studiu al acestuia constitue în opinia multor specialişti una din problemele importante de a cârui clarificare depinde însuşi statutul acestui nou domeniu ştiinţific specializat. Încercând să depăşească unele dificultăţi inerente, numeroşi specialişti în domeniu au definit managementul resurselor umane astfel:

•funcţiunea care facilitează cea mai eficientă folosire a oamenilor în vederea realizării obiectivelor individuale şi organizaţionale;

-funcţiunea care permite organizaţiilor să-şi atingă obiectivele prin obţinerea şi menţinerea unei forţe de muncă eficiente;

-ansamblul de funcţii şi procese intercorelate care au în vedere atragerea, socializarea, motivarea, reţinerea şi menţinerea angajaţilor unei organizaţii;

-abordarea strategică a asigurării, motivării, antrenării şi dezvoltării resursei-cheie a unei organizaţii;

-fixarea obiectivelor în raport cu oamenii, realizarea şi controlul acestora într-o logică a sistemului;

-implică toate deciziile şi practicile manageriale care afectează sau influenţează direct oamenii, sau resursele umane, care muncesc pentru organizaţie;

-reprezintă o serie de decizii care afectează relaţia dintre angajaţi şi patroni, precum şi alte părţi interesate;

-reprezintă o serie de decizii referitoare la relaţia de angajare care influenţează eficacitatea angajaţilor şi a organizaţiei;

-ansamblul activităţilor de ordin operaţional (planificare recrutare, menţinerea personalului) şi de ordin energetic (crearea unui climat organizaţional corespunzător), care permit asigurarea organizaţiei cu resursele umane necesare;

-punerea la dispoziţia întreprinderii a resurselor umane necesare, cu dubla constrângere a funcţionării armonioase şi eficiente a ansamblului uman, precum şi a respectării dorinţei de dreptate, securitate şi dezvoltare a fiecărui angajat.

Dintre definiţiile date managementului resurselor umane şi publicate în literatura de specialitete din ţara noastră amintim:

-cuprinde toate activităţile orientate spre factorul uman, având drept obiective: conceperea, proiectarea, utilizarea optimă, întreţinerea şi dezvoltarea socio-umană;

-ansamblul activităţilor referitoare la asigurarea utilizării optime a resurselor umane, în beneficiul organizaţiei, al fiecărui individ şi al comunităţii, în general;

-complexul de activităţi orientate către utilizarea eficientă a ,,capitalului uman ‘’,în scopul realizării obiectivelor organizaţionale, simultan cu asigurarea condiţiilor ce garantează satifacerea nevoilor angajaţilor;

-ansamblul deciziilor care afectează relaţiile dintre principalii parteneri sociali - patronul şi angajaţii - menite să asigure sporirea productivităţii şi a eficienţei activităţii economice;

-reprezintă un complex de măsuri concepute interdisciplinar cu privire la recrutarea personalului, selecţia, încadrarea, utilizarea prin organizarea ergonomică a muncii, stimularea materială şi morală, până în momentul încetării contractului de muncă. Examinarea acestor definiţii poate duce la concluzii care reflectă de fapt stadiul de dezvoltare şi consolidare a teoriei şi practicii manageriale în acest nou domeniu de activitate. Se poate observa, astfel, că unele definitii insistă asupra căilor sau mijloacelor de realizare a obiectivelor funcţiunii resurselor umane, asupra finalităţii acesteia, în timp ce altele evidenţiază activităţile specifice funcţiunii respective. Analizând diferitele definiţii prezentate se poate aprecia că, în prezent, nu există o definiţie oficială unanim acceptată a managementului resurselor umane şi care să întrunescă consensul specialiştilor în domeniu. Aceste definţii, mai sus menţionate, nu conţin elemente contradictorii, ci se completează reciproc.

Principalele activităţi ale managementului resurselor umane

Conţinutul managementului resurselor umane este dat şi de multitudinea

activităţilor ce trebuie desfăşurate, corelate şi armonizate în domeniul resurselor umane, activităţi care sunt mai mult sau mai puţin legate între ele şi care au un impact deosebit asupra rezultatelor obţinute.