Politici Antiinflationiste

Cap. 1 Caracterizarea procesului inflationist

Inflatia, un cuvânt pe care toti românii îl pronuntă de 15 ani si un fenomen

economic pe care nu îl înteleg multi dintre ei. În acest capitol voi încerca să explic

ce înseamnă inflatie si să o prezint în viziunea celor două curente de gândire mai

importante din economie keynesismul si monetarismul.

Una din definitiile inflatiei este că aceasta “reprezintă un dezechilibru structural

între masa monetară si economia reală (productia de bunuri si servicii), care se

manifestă printr-o crestere persistentă a nivelului general al preturilor, provocând

deprecierea monetară (scăderea puterii de cumpărare a mijloacelor banesti)”1.

O altă definite explică inflatia ca fiind “un proces de crestere continuă a

preturilor sau, prin echivalentă, de depreciere continuă a valorii banilor”2.

Costin Kiritescu spune că inflatia apare atunci când “în circulatie se află o masă

de bani fără valoare proprie, excesivă comparativ cu nevoile circulatiei, iar banii se

depreciază în raport cu aurul si cu celelalte mărfuri”3.

O definitie completă a inflatiei prezintă acest fenomen ca fiind “procesul de

crestere disproportionată a masei monetare în circulatie, în raport cu masa obiectiv

necesară cerută de dimensiunea activitătii economice, care determină o crestere

autoîntretinută a preturilor, reducerea puterii de cumpărare a banilor si redistribuirea

venitului national ca efect al disparitătilor dintre preturi, dintre acestea si venituri”4.

După definirea inflatiei, ca fiind o crestere generalizată a preturilor, s-a încercat

clasificarea acesteia după criterii cum ar fi functionarea mecanismului pietei, ritmul

de crestere a preturilor, asteptările inflationiste si cauzele acesteia.

După criteriul functionării mecanismului pietei inflatia se împarte în deschisă si

reprimată. Inflatia este deschisă atunci când economia de piată continuă să

functioneze cu un mecanism de preturi fixe si orice crestere a cererii duce la o

crestere a preturilor si salariilor (acest tip de inflatie este în legătură directă cu

insuficienta bunurilor, a serviciilor si a fortei de muncă într-o economie). Inflatia

reprimată apare odată cu interventia statului asupra preturilor în sensul împiedicării

cresterii acestora, însă în felul acesta cererea în exces nu dispare ci este doar

“ascunsă”; imediat cum statul nu va mai interveni în mentinerea preturilor la un

anumit nivel acestea vor creste foarte repede până la nivelul la care ar fi trebuit să

fie dacă nu ar fi existat interventia statului.

Criteriul ritmului de crestere a preturilor împarte inflatia în târâtoare, moderată,

galopantă si hiperinflatia. Inflatia târâtoare este caracterizată de o crestere a

preturilor ce nu depăseste 2-3% si nu se anticipează o inflatie propriu-zisă. Inflatia

moderată are ca si caracteristică o crestere a preturilor cuprinsă între 3-10% iar când

acest prag este depăsit se trece la inflatia galopantă. Dacă ritmul de crestere a

preturilor depăseste 50% atunci se poate vorbi de hiperinflatie si în acest caz banii

îsi pierd functia de rezervă de valoare.

În functie de asteptările inflationiste găsim două categorii în care este clasificată

inflatia: anticipată si neanticipată. Deosebirea dintre cele două este că inflatia

anticipată este primită de fiecare actor de pe piată iar cea neanticipată produce

efecte negative asupra economiilor, fortei de muncă si a productiei de bunuri si

servicii.

După cauzele care duc la aparitia inflatiei putem delimita două categorii: inflatia

prin cerere si cea prin costuri. Inflatia prin cerere apare datorită excesului cererii

globale iar cea prin costuri se caracterizează prin faptul că declansarea ei are drept

cauză principală producerea unor deformări ale costurilor în conditii de slabă

concurentă (în special pe piata muncii) ce vor duce la încercări de aplicare a

autogestiunii prin pret de la consumatori si influentarea viitoarelor cresteri salariale

cerute de angajati prin presiuni specifice. Totusi această clasificare si-a pierdut rolul

datorită nereusitei de a identifica empiric cele două tipuri de inflatie.