Rolul investițiilor în realizarea reformei

Pentru definirea conceptului de investitii sunt necesare unele precizari cu privire la continutul acestora.

In conceptia autorilor occidentali, notiunea de investitii are doua sensuri : restrans si larg. In sens restrans, investitiile sunt mijloace financiare destinate achizitionarii unor bunuri de folosinta indelungata sau de capital fix pentru productie. In sens larg, investitiile inglobeaza atat cheltuielile cu procurarea mijloacelor de munca cat si pe cele destinate achizitionarii de materii prime, materiale, platii salariilor precum si pentru diverse operatiuni bancare, adica toate resursele financiare folosite in mod curent intr-o unitate economica pentru finantarea productiei.

Aceasta definire (in sens larg) nu corespunde sensului dat investitiilor de autorii romani, ci mai degraba se suprapune unei alte notiuni consacrata la noi sub denumirea de finantare a productiei.

Astfel, desi in Dictionarul limbii romane moderne investitiile sunt definite ca fiind “plasarea, alocarea unui fond, a unui capital intr-o intreprindere”, Micul dictionar enciclopedic contrazice intrucatva aceasta definitie aratand ca invetitia reprezinta “totalitatea cheltuielilor care se fac pentru crearea de noi fonduri fixe, precum si pentru reconstruirea, largirea si modernizarea celor existente”.

Intre aceste doua definitii exista unele nuante de fond care consideram ca trebuiesc lamurite :

In prima definitie se confunda notiunea de investitie cu procesul investitional care, abia el presupune alocarea de fonduri (adica de resurse investitionale) in vederea realizarii unui obiectiv.

In al doilearand, ambelor definitii lelipseste orientarea finala,respectiv scopul final urmarit de orice actionar-investitor, acela de a obtine un profit.

Pentru definirea corecta a conceptului de investitii consideram ca este necesar sa se abordeze mai intai sursa generala de constituire a fondurilor de investitii. In acest scop trebuie pornit de la relatia dintre venit si consum care, dupa J.M. Keynes, se afla sub incidentele legii psihologice fundamentale, potrivit careia, odata cu cresterea sau reducerea veniturilor, oamenii inclina sa-si mareasca sau sa-si diminueze consumul. Legatura dintre cresterea veniturilor si a cheltuielilor pentru consum este dat de inclinatia marginala spre consum, iar legatura intre evolutia economiilor si a veniturilor este exprimata prin inclinatia marginala spre economii.

Deoarece evolutia consumului este mai lenta decat cea a veniturilor, se inregistreaza economii care, acumulate, pot fi plasate pentru procurarea de resurse materiale, utilaje, instalatii de productie, terenuri, si care, in urma unor activitati (procesul investitional)vor fi transformate in capital fix, iar acesta,in procesul de exploatare va aduce un profit. Aceste economii de venituri care se materializeaza in capitalul fix poarta denumirea de investitii.

Asadar, investitiile reprezinta economiile persoanelor fizice sau juridice, rezultate ca excedent de venituri peste cheltuielile de consum, care se plaseaza de intreprinzatori pentru crearea sau dezvoltarea si modernizarea capitalului fix cu scopul obtinerii unui profit.

Intr-o alta formulare, investitiile reprezinta totalitatea resurselor alocate pentru achzitionarea de capitalfix, respectiv pentru cresterea patrimoniului unui agent economic, persoana fizica sau juridica, materializate in imobilizari corporale (terenuri, cladiri, constructii speciale, masini si utilaje, instalatii), imobilizari necorporale (cheltuieli de cercetare-proiectare), precum si in imobilizari financiare (titluri de participare).

Cheltuielile care se fac insa din fondurile de la bugetul administratiei centrale sau locale, fara a avea ca scop obtinerea de profit ( realizari de drumuri, sosele, indiguiri, inzestrarea armatei) reprezinta cheltuieli de capital si nu investitii.

Rezulta ca sursa investitiilor o reprezinta economia de venituri, iar scopul, obtinerea de profit, indiferentde domeniul in care se face investirea (construirea de noi intreprinderi, modernizarea sau retehnologizarea celor existente, actiuni, obligatiuni, opere de autor).

Comportamentul economico-investitional exista din cele mai vechi timpuri si a evoluat odata cu societatea. In prezent eleste caracteristic esentiala a tuturor agentilor economici care aloca parti importante din profit pentru extinderea si modernizarea capacitatilor de productie.