Strategia Operațională de Producție

Organizațiile se regăsesc pretutindeni în jurul nostru. Fiecare dintre noi suntem membrii ai unor organizații pentru perioade din viața noastră: școala, liceul, universitatea, locul de muncă, un grup cultural, un club sportiv, o grupare religioasă sau o întreprindere. Putem defini organizația ca fiind constituită din „două sau mai multe persoane care desfășoară activități în comun în vederea realizării unui obiectiv sau a mai multor obiective”.

Prin funcțiune a organizației – în calitatea sa de componentă a organizării procesuale a acesteia – înțelegem ansamblul proceselor de muncă omogene, asemănătoare sau complementare, care contribuie la realizarea aceluiași sau acelorași obiective derivate de gradul I. Funcțiunea de producție reprezintă ansamblul activităților de bază, auxiliare și de servire, prin care se realizează obiectivele din domeniul fabricării produselor, elaborării lucrărilor și/sau prestării serviciilor în cadrul organizației.

Funcțiunea de producție contribuie decisiv la obținerea de către întreprindere a unei poziții competitive pe piața pe care aceasta activează. Astfel, putem considera că departamentul responsabil cu producția conferă putere întregii activități desfășurate de întreprindere – practic întregii afaceri – fără să se limiteze deci la a fi doar un spațiu în care sunt realizate bunuri și servicii. Rolul producției trebuie să fie unul în creștere, lucru impus de competiția existentă într-o economie de piață funcțională. Pe o astfel de piață consumatorul are cerințe din ce în ce mai mari în domeniul calității, standardele sale sunt din ce în ce mai înalte, iar întreprinderea trebuie să răspundă acestor cereri în condițiile menținerii unei productivități înalte – deci în condiții atât de eficacitate, cât și de eficiență.

În această situație, funcțiunea de producție poate fi întâlnită în general în două forme, calea de mijloc fiind mai rar existentă: fie aceea de “vârf de lance” al organizației, fie de povară pentru aceasta. Folosită corespunzător, funcțiunea de producție poate să se transforme într-o veritabilă armă competitivă, care să dea un avantaj competitiv important organizației. Răspunsul strategic al funcțiunii de producție la cererile pieței trebuie să fie acela de creștere a performanțelor sale în vederea obținerii avantajului competitiv.

În multe cazuri există tendința ca rolul finanțelor sau al marketingului să fie accentuat, chiar apreciat excesiv, deoarece prin aceste componente se crează valori relativ reduse. Din cealaltă perspectivă, aprecierea funcțiunii de producție la valoarea reală și dezvoltarea concepției strategiei producției conduc la obținerea unor bunuri calitative, la costuri reduse în raport cu calitatea acestora, de valori mari și care pot duce la acapararea unei părți semnificative din piața vizată.

O altă greșeală frecvent întâlnită în actul managerial o reprezintă minimizarea rolului producției în cadrul planificării strategice. Producția nu este considerată astfel o componentă de bază a acestei planificări strategice și astfel, ca rezultat, producția nu este o forță competitivă în afaceri.

Definirea strategiei de producție este funcțională și focalizează funcțiunea de producție indicând direcția globală pentru luarea deciziilor. Această viziune trebuie să se integreze în strategia firmei. Strategia de producție trebuie să se evidențieze într-un model consistent de luare a deciziilor de producție . Alte elemente ce trebuie precizate pentru extinderea definiției sunt: misiunea, competența distinctivă, obiectivele și politicile. Astfel scopurile producției sunt definite cu ajutorul acestor patru componente.

Practic, strategia operațională de producție continuă strategia organizației în cadrul funcțiunii de producție, având ca elemente centrale misiunea, competența distinctivă, obiectivele și politicile. Acest model este reprezentat și în figura 1.

Strategia generală cuprinde mai multe substrategii, fiecare cu perioade de relevanță, cum ar fi: strategia de creștere, specifică primei jumătăți a ciclului de viață și având drept scop maximizarea cotei de piață deținute, diferențierea produsului, strategia de diferențiere a pieței, de structurare a perceperii clienților asupra produselor, a nișei de piață (această strategie reunind cele două tipuri amintite anterior) și strategia de intrare pe verticală, de poziționare convenabilă pe lanțul de valoare adăugată, lanț care pleacă de la materii prime la marketing.

Individual, fiecare dintre aceste strategii concurențiale are și o strategie operațională, de producție diferită, care I se asociază. Devine astfel deosebit de important ca strategia comună și cea de afaceri să fie formulate anterior celei operaționale. Există, desigur, și cazuri atipice în care strategia de afaceri să se impună ca urmare a existenței unei anumite capacități de producție.