Extras din referat
TEHNOLOGII AGRICOLE I
TEMA 2 – TEHNOLOGIA CULTIVARII GRAULUI.
1. ZONAREA CULTURII SI SOIURILOR
Grâul de toamna asigura cele mai bune rezultate pe solurile fertile si
permeabile, în conditii de aprovizionare buna cu apa si în absenta temperaturilor extreme.
Zonele cele mai favorabile pentru grâu de toamna sunt: Câmpia din sudul tarii,
Dobrogea si sudul Moldovei.
Trebuie evitate:
- solurile nisipoase, saraturate, scheletice sau puternic erodate,
- terenurile supuse frecvent fenomenului de baltire.
Zonarea soiurilor are în vedere concordanta dintre resursele pedo-climatice ale fiecarei
zone si particularitatile biologice ale fiecarui soi. Se recomanda soiuri care au o capacitate de
productie ridicata, permit reducerea la minimum a riscurilor de calamitate a culturii, asigura o
calitate a recoltei corespunzatoare cerintelor industriei prelucratoare si prezinta o diversitate
privind perioada de vegetatie, rezistenta la boli si la factorii abiotici, precum si particularitatile
morfobiologice.
2. AMPLASAREA CULTURII
Planta premergatoare si rotatia culturilor contribuie la
- reducerea gradului de infestare cu buruieni, boli si daunatori,
- acumularea apei si a elementelor nutritive în sol
si asigura
- efectuarea corespunzatoare a pregatirii terenului si semanatului.
Culturile timpurii, aproape fara exceptie, sunt bune premergatoare pentru grâu, dintre
acestea cele mai valoroase fiind leguminoasele pentru boabe si cele furajere (mazarea, fasola,
borceagul), precum si rapita, inul de ulei, inul de fuior, cartofii timpurii si cartofii de vara.
Cresterea suprafetei de premergatoare timpurii reprezinta o masura eficienta de
ridicare a productiei la grâul de toamna în toate zonele. Din grupa premergatoarelor
timpurii fac parte si cerealele paioase care asigura conditii favorabile de pregatire a terenului,
o rezerva mai mare de apa si de elemente nutritive din sol. Utilizarea lor ca premergatoare
pentru grâu este limitata la un an, pentru prevenirea extinderii atacului de boli si de daunatori
si a infestarii cu buruieni greu de combatut.
A doua categorie de culturi bune premegatoare pentru grâu sunt cele care se
recolteaza la mijlocul lunii septembrie (soia, floarea-soarelui, hibrizii timpurii de porumb,
primele suprafete eliberate de sfecla de zahar si cartofii de toamna). Prin masuri adecvate de
fertilizare si pregatire a terenului care sa asigure semanatul si rasarirea plantelor în perioada
optima, aceasta categorie de premergatoare poate asigura productii ridicate de grâu.
Culturile târzii de porumb, sfecla de zahar, culturile duble, care nu asigura pregatirea
corespunzatoare a terenului si a semanatului în perioada optima, sunt contraindicate ca
premergatoare pentru grâul de toamna.
Se va evita amplasarea grâului pe:
- sol infestate cu daunatori de sol si agenti fitopatogeni, care se transmit prin resturi
vegetale
- terenuri tratate cu erbicide al caror efect rezidual se mentine în sol.
Cultura grâului se va amplasa în asolamente stabilite cu durata de 2 - 6 ani.
Rotatia grâu - porumb va fi întrerupta dupa 3 - 4 cicluri prin introducerea unei leguminoase, în
scopul evitarii extinderii bolilor si a îmburuienarii.
3. APLICAREA ÎNGRASAMINTELOR
Aplicarea îngrasamintelor organice, chimice si a amendamentelor calcaroase se face pe
baza cartarii agrochimice si în functie de:
- planta premergatoare,
- fertilizarea aplicata anterior,
- gradul de aprovizionare cu apa,
- nivelul productiei posibil de obtinut.
Fertilizarea organica se recomanda la culturile premegatoare. Sub forma semifermentata,
gunoiul de grajd poate fi aplicat si direct culturii grâului, în doza de 15-20 t/ha.
Îngrasamintele chimice se aplica pentru completarea necesarului de elemente
nutritive ale plantelor, tinând cont de fertilizarea organica aplicata în cadrul rotatiei si de
ceilalti factori mentionati.
Fertilizarea cu fosfor contribuie la depasirea productiei medii de 3 - 4 t/ha, prin
valorificarea mai eficienta a îngrasamântului cu azot. Grâul valorifica mai bine îngrasamintele
cu fosfor, comparativ cu porumbul sau alte plante de cultura, care folosesc efectul remanent al
fertilizarii cu fosfor dat la grâu.
Dozele de fosfor sunt cuprinse între 60 si 80 kg P2O5 t/ha, tinând cont de productia
scontata, cantitatea de gunoi de grajd aplicata, tipul de sol si starea acestuia de
aprovizionare cu fosfor. Îngrasamintele cu fosfor se administreaza prin împrastierea
uniforma la suprafata solului si se încorporeaza odata cu aratura sau înainte de pregatirea
patului germinativ, prin discuire. În lipsa îngrasamintelor cu fosfor se recomanda
aplicarea de îngrasaminte complexe, cu continut ridicat în fosfor (16:48:0; 13:26:13).
Fertilizarea cu potasiu este necesara numai pe solurile cu un continut în potasiu
schimbabil mai mic de 150 ppmK, administrându-se doze de 40 - 80 kg K2O /ha cu prioritate
în conditii de cultura intensiva. Îngrasamintele cu potasiu se administreaza ca si cele cu fosfor,
înainte de aratura sau înainte de pregatirea patului germinativ. Daca doza de potasiu nu poate
fi asigurata din îngrasamintele complexe, atunci se aplica separat, sub forma de sare potasica.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Tehnica Culturii Graului.doc