Transformarea Mentalității Personalului Militar

Transformarea este mai mult decât dobândirea de noi echipamente si adoptarea de noi tehnologii.Aceasta trebuie să se axeze pe componenta umană, ca cel mai important element al procesului de transformare, indispensabilă gândirii sistemice, dezvoltând lideri care pot conduce schimbarea si crea o cultură organizațională deschisă la schimbări si care să sprijine inovarea, cunoasterea, asumarea de riscuri si responsabilități.

Transformarea mentalităţii este definitorie pentru optimizarea instrucţiei şi nu este uşoară, iar pentru unii ar putea fi imposibilă. Un element definitoriu al acesteia este autocunoaşterea, permanent însoţită de autoverificare şi dorinţa de autodepăşire. Toate acestea au o contribuţie mare la îndeplinirea dezideratului ca fiecare militar să fie un profesionist, un expert în domeniul lui. Atingerea acestui nivel de profesionalism – expert sau specialist – este o condiţie esenţială pentru punerea în aplicare a conceptului de modularitate structurală şi interoperabilitate, care să permită îndeplinirea oricărui tip de misiune asumată în cadrul Alianţei.

Schimbarea mediului de securitate, transformarea instituţiei militare şi a misiunilor armatei care impune participarea efectivelor militare la misiuni în afara graniţelor naţionale, aparent fără nici o legătură directă cu securitatea naţională, reclamă o transformare la nivelul mentalităţii atât la nivelul societăţii, cât şi la nivelul armatei. Din acest punct de vedere, considerăm că primul pas îl constituie schimbarea modului de gândire, de la modul de gândire liniar, la unul neliniar.

Acest lucru poate duce la evitarea situaţiei în care transformarea este gândită în raport cu nivelul tactic al operaţiilor de maximă intensitate unde, de regulă, cauzele şi efectele sunt de cele mai multe ori liniare. Contrastul dintre această linearitate şi complexitatea mediului de securitate indică, în accepţiunea unor analişti militari, faptul că „probabil, cea mai mare şi mai necesară transformare a apărării, este una de gândire”

Pe de altă parte, suntem de acord cu aprecierea că mentalitatea, pe lângă componenta esenţială reprezentată de sistemul de gândire, are la bază un „ansamblu de credinţe fundamentale ale unui individ sau ale unei colectivităţi”

Complexitatea gândirii şi acest ansamblu de credinţe, conferă mentalităţii un caracter profund conservator şi foarte dificil de schimbat. Însăşi originea sa, constituită de o serie de factori sociali şi de mediu, printre care menţionăm societatea, cultura, interrelaţionarea umană, sistemul de valori, organizaţia, mediul de securitate, vin să întărească acest caracter.

În acelaşi timp, mentalitatea determină atitudinile, care reprezintă ”modul particular de a se comporta al individului, modalitatea internă, relativ constantă, de raportare a individului/grupului la diferite laturi ale vieţii, ale activităţii, la sine şi la alţii; o construcţie psihică sintetică, având componente de ordin cognitiv, afectiv şi comportamental”

Rolul mentalităţii în transformarea militară se manifestă în două planuri: nivelul instituţiei şi a factorilor politici decidenţi şi nivelul societăţii în ansamblu.

Având în vedere că profesionalizarea armatei şi executarea serviciului militar exclusiv pe bază de voluntariat nu este de natură să apropie societatea civilă de instituţia militară, structurile specializate ale acesteia trebuie să adopte o strategie coerentă de acţiune pentru crearea unei imagini a armatei favorabile în societate, aceasta având rolul de a fi un factor catalizator al schimbării mentalităţii generale referitoare la rolul şi misiunile armatei în societate şi, în acelaşi timp, de a fi factor determinant în lărgirea bazei de selecţie a personalului, cu efecte directe asupra calităţii corpului profesional.

La nivelul instituţiei, având în vedere că factorul uman stă la baza transformării conceptuale, considerăm că este necesară o schimbarea atitudinală şi formarea unei culturi militare solide, bazate pe noile condiţii sociale.