Evoluția Teoriei și Practicii Marketingului

1. INTRODUCERE

Teoria şi practica de marketing au cunoscut o evoluţie extrem de rapidă, mai ales în ultimile 3-4 decenii, în care incidenţele revoluţiei ştiinţifico-tehnice sunt receptate în toate domeniile şi cu prioritate în domeniile nou apărute.

Evoluţia marketingului poate fi astăzi privită prin prisma unui şir de etape succesive, care au marcat procesul de receptare în plan ideatic a dezvoltării practice a acestuia. Deşi în rândul specialiştilor există, cu privire la periodizarea evoluţiei marketingului, mai multe puncte de vedere, cel care s-a impus printr-o largă recunoaştere, deoarece evidenţiază caracteristica esenţială a fiecărei perioade, aparţine lui Robert Bartels , care distinge următoarele etape :

• descoperirea marketingului – corespunde primei decade a secolului nostru;

• conceptualizarea lui – în cea de-a doua decadă, ca urmare a sesizării de către teoreticieni a faptului, că în practică o serie de activităţi economice se desfăşoară în alt mod;

• integrarea marketingului în deceniul al treilea;

• dezvoltarea marketingului în întreprindere – deceniul al patrulea;

• încercările de reevaluare a marketingului, în special în a doua jumătate a deceniului al cincilea, întrucât încheierea războiului punea altfel problemele economice decât în perioada interbelică;

• reconceptualizare marketingului în deceniul al şaselea, care a însemnat nu doar revederea vechiului concept, ci mai ales fundamentarea teoretică, care a fost apoi transpusă şi în practică, a noii viziuni a marketingului actual, a opticii de marketing contemporan.

Această periodizare se bucură de o largă acceptare, întrucât explică în planul acţiunii practice schimbarea mentalităţii, a comportamentului agenţilor economici, reflectată prin procesul de trecere, în activitatea economică, de la orientarea spre producţie la orientarea spre vânzare şi apoi la orientarea de marketing, iar în plan teoretic explică apariţia, formarea şi cristalizarea unei noi ştiinţe economice – MARKETINGUL.

Cu privire la locul teoriei marketingului, încă din anii ’50 şi ’60 s-au avansat o serie de păreri în cadrul numeroaselor dezbateri care au avut loc, ele continuând şi în prezent. Cei mai mari specialişti încă nu afirmă categoric că marketingul este o ştiinţă.

Astfel, unii susţin că marketingul “nu este o ştiinţă, ci o artă” , alţii că “nu este numai o ştiinţă, ci şi o artă” , alţii că este “o ştiinţă experimentală”, unii o “ştiinţă aplicativă” .

M. Halbert preciza în 1965 că marketingul nu are recunoscută o bază teoretică centrală, cum au alte discipline şi deci admite tacit că nu este încă o ştiinţă, dar demersurile lui au drept scop explorarea posibilităţilor de a avea o ştiinţă a marketingului, pentru că acesta ar trebui să fie ştiinţă.

De asemenea Johan Arndt evidenţia faptul, că scopul marketingului este dezvoltarea exact în aceleaşi direcţii ca şi celelalte discipline, de la imperative simple, la noţiuni complicate, la formulări complexe şi uneori chiar contradictorii.

Merită evidenţiată şi opinia lui M. J. Baker care consideră că “ până ce va fi elaborată o teorie generală punctul de vedere al specialiştilor şi academicienilor cu privire la acest subiect tinde să fie influenţat de disciplina de la care au plecat pentru a ajunge la marketing”, ceea ce este real şi în cazul autorului care are pregătire de economist.

Disputele din ultima vreme se cantonează în perimetrul caracterului ştiinţific al marketingului, dacă este sau nu o ştiinţă economică clar conturată sau doar o disciplină încă în curs de cristalizare.

2. ETAPE ÎN EVOLUȚIA TEORIEI ȘI PRACTICII MARKETINGULUI

2.1 Moduri fundamentale de etapizare

Preocupările asupra conturării drumului parcurs de marketing de-a lungul evoluției sale, de la apariție și pînă în prezent, s-au concretizat în cîteva moduri fundamentale de etapizare, prin prisma conținutului, ariei de răspîndire și orientărilor de bază specifice diferitelor momente de care a fost asociat.