Sisteme informatice aplicate în logistică

Abordarea problematicii conducerii computerizate a aprovizionarii se poate realiza in contextul mai multor sisteme folosite in practica unitatilor economice. Aceste sisteme trateaza problematica acoperirii cererilor de consum in “stricta corelatie” cu nivelul stocurilor care se constituie sau exista la un moment dat intr-o intreprindere, cu dimensiunea, pe structura, a consumatorilor, esalonate in timp, si, respectiv, cu loturile economice “de comandat” la anumite momente calendaristice. Intre sistemele care prezinta mai mare interes practic retinem pe cel al “Planificarii Cererilor de Materiale” (MRP).

Sistemul MRP este descris de Jack Meredith in lucrarea “The management operations”. Semnificativ este ca in planificarea cererilor de materiale este necesar un volum mare de informatii referitoare la activitatea de productie, de stabilire a consumurilor specifice (a normelor de consum) pe baza de documentatie tehnico-economica, de dimensionare a stocurilor pe criterii economice, de elaborare a programelor de recuperare a resurselor interne reutilizabile.

Din componentele si fluxurile de informatii necesare planificarii cererilor de materiale, dupa sistemul MRP, rezulta ca un prim “suport” de date de intrare “fisierul planului de productie” (FPP). Acesta va cuprinde productia contractata, cea care rezulta din comenzile ferme ale clientilor si cererea previzibila de produse estimata prin prognoze pe baze statice (planul general de productie se coreleaza cu capacitatea de productie). Pe masura ce se primesc comenzi ferme, acestea vor inlocui cererile estimate. Planul de productie anul va sta la baza determinarii necesitatilor de resurse materiale pentru perioada respectiva, iar programele de fabricatie vor servi la fundamentarea cererilor pe subperioade ale acesteia. Pentru sistem important este faptul ca, in programele de fabricatie, pot interveni mutatii acceptate de conducerea firmei, determinate de situatii de urgenta (urgentarea sau amanrea fabricatiei unor comenzi de produse, includerea sau scoaterea din programele de fabricatie a unor cantitati de produse). Aceste mutatii genereaza automat modificari in programele de aprovizionare, in esalonarea calendaristica a comenzilor de aprovizionare cu materiale (fiind necesare noi asezari ale determinarilor anterioare).

Al doilea suport de date este “fisierul normelor de consumuri specifice” – FNC sau FCSD, care va indica materiile prime, piesele, subansamblele, alte componente necesare fabricatiei si cantitatile maxime de asemenea resurse care pot fi folosite, conform documentatiei tehnico-economice, pentru obtinerea unei unitati de produs finit, de sortiment sau varianta constructiva a acestuia, de executie a unei unitati de lucrare sau de prestatie. Rezultatul calculelor efectuate prin folosirea informatiilor din fisierul normelor de consum - FNC si cel al “programelor de fabricatie - FPP”, se concretizeaza in elaborarea “bilanturilor materiale”. Acestea evidentiaza concret cantitatile de materiale care trebuie eliberate din stocuri, destinatia de utilizare a acestora, partea din cadrul lor care se va inmagazina in produsele finite prevazute pentru fabricatie, cea care se va regasi sub forma de resturi materiale (span, pilitura, rumegus, talas, etc), sau care se va pierde in procesele de prelucrare.